Într-un stat în care cetățeanului i se cere tot – declarații, formulare, adeverințe, dosare – clasa politică oferă tot mai puțin: nici măcar un simplu CV.
Din 464 de parlamentari, 103 nu au nici astăzi CV-ul public pe site-urile Camerei Deputaților și Senatului. Adică peste 20% dintre cei care votează legi, împart funcții și gestionează bugete.
În paralel, un proiect de lege care ar obliga demnitarii să-și facă publice CV-urile este blocat prin sertarele Parlamentului. Exact de cei care ar trebui să fie transparenți.
Premier, senator, dar fără CV în Parlament
Situația este cu atât mai ridicolă cu cât printre cei care nu au CV pe site-ul Senatului se află chiar premierul Ilie Bolojan, care cumulează funcția de prim-ministru cu cea de senator.
CV-ul său există – dar pe site-ul Guvernului, nu și pe pagina oficială a Senatului, instituția în care a fost, anterior, și președinte.
Mesajul politic este limpede: transparența e bună, dar să nu exagerăm.
21 de senatori și 82 de deputați „anonimi” prin CV
Lista „invizibililor” este lungă și colorată politic:
- 21 de senatori fără CV: PSD, PNL, AUR, PACE, neafiliați – toată paleta.
- 82 de deputați fără CV: 20 de la PSD, 21 de la AUR, 5 de la PNL, 1 UDMR, 10 POT, 10 SOS, 11 neafiliați și 4 de la minorități.
Paradoxul maxim: chiar partide care se bat cu pumnul în piept cu „transparența” și „voința poporului” au zeci de parlamentari de la care nu știm oficial nici măcar ce-au lucrat înainte de a ajunge în Legislativ.
Proiectul lui Gigel Știrbu: transparență cu amendă de 10.000 lei – bătut în cuie și blocat
Proiectul inițiat de deputatul PNL Gigel Știrbu ar fi trebuit să fie o banalitate într-o democrație:
toți demnitarii – miniștri, parlamentari, primari, consilieri locali și județeni – să fie obligați să publice CV complet și actualizat pe site-ul instituției, sub amenințarea unei amenzi de 10.000 de lei pentru cei care refuză.Mediafax
CV-ul ar trebui să cuprindă cel puțin:
- educația și calificările profesionale;
- experiența profesională anterioară, inclusiv funcțiile publice ocupate;
- publicații, distincții, competențe lingvistice și alte abilități relevante.
Adică exact ceea ce orice angajator normal cere unui candidat înainte să-l pună la un birou, dar ce statul român nu cere – sau nu vrea să facă public – de la cei care decid în numele tuturor.
De ce se tem demnitarii de propriile CV-uri?
Drumul proiectului prin Parlament este un manual de sabotaj instituțional:
- Consiliul Legislativ dă aviz negativ, invocând că „obligația există deja” în legislația privind informațiile de interes public;
- două senatoare PNL își retrag semnătura, invocând „dublă legiferare”;
- Senatul respinge proiectul;
- la Camera Deputaților, proiectul e plimbat între comisii, trimis la raport suplimentar și „înghețat” la Administrație Publică.
PSD dă vina pe PNL. PNL dă vina pe PSD. Ministerul Dezvoltării dă vina pe tehnic și pe definiții. Între timp, realitatea rămâne aceeași: peste 100 de aleși nu-și afișează nici acum CV-ul.
Nu e vorba de o problemă informatică. E vorba de frică:
frica de întrebări legitime despre diplome, traseu profesional, numiri politice și sinecuri.
Transparență pentru cetățeni, opacitate pentru demnitari
Cetățeanul obișnuit trebuie să completeze formulare pentru orice: alocație, ajutor social, programul „Rabla”, înscriere la grădiniță, înscriere la școală, declarații online și offline.
Demnitarul, în schimb:
- poate fi senator, deputat, ministru, primar, fără să pună la dispoziția publicului un CV clar;
- poate vota legi fără ca oamenii să știe ce a făcut înainte de a ajunge în funcție;
- poate vorbi despre „meritocrație”, în timp ce se ascunde în spatele opacității.
Într-o țară în care încrederea în clasa politică este la pământ, refuzul de a publica CV-ul nu este un detaliu tehnic. Este un gest politic: „Nu vă privește cine suntem, doar ce votăm.”
PSD vs PNL – scandal de fațadă pe un proiect pe care niciunul nu-l vrea cu adevărat
În declarații, fiecare dă vina pe celălalt:
- inițiatorul liberal Gigel Știrbu susține că PSD blochează proiectul în Comisia de administrație;
- lideri PSD afirmă că amânarea a fost cerută de un reprezentant al Ministerului Dezvoltării, care a vrut „punct de vedere suplimentar”.
Tradus din limbaj parlamentar:
nimeni nu vrea să-și supere propriii aleși care stau mai bine politic decât profesional.
Toți sunt de acord „în principiu” că transparența e bună. În practică, proiectul rămâne agățat între comisii, avize și „rapoarte suplimentare”, până când lumea uită de el.
Premierul Bolojan, simbolul unei puteri care vrea să pară modernă, dar joacă vechiul joc
Faptul că însuși premierul Ilie Bolojan apare pe lista senatorilor fără CV public la Senat este simbolic.
Un lider care se laudă cu reforme, austeritate, disciplină bugetară și „stat modern” nu reușește să facă un lucru elementar: să se asigure că instituția pe care a condus-o – Senatul – respectă o minimă transparență biografică.
Dacă premierul își permite luxul de a fi „cu CV-ul în altă parte”, ce pretenții să mai ai de la parlamentarii anonimi, împinși pe liste de partid?
o clasă politică ce se teme de propria biografie
Peste 100 de aleși fără CV la vedere nu înseamnă doar o scăpare birocratică.
Este imaginea unei clase politice care:
- vrea putere, dar nu și verificare;
- vrea mandate, dar nu și întrebări;
- vrea funcții, dar nu și transparență.
Proiectul lui Gigel Știrbu ar trebui să fie banal: „Dacă iei salariu din bani publici, cetățeanul are dreptul să știe cine ești, ce ai studiat, unde ai lucrat și de ce ești acolo.”
Faptul că o astfel de inițiativă este blocată sistematic arată un adevăr incomod:
mulți dintre cei care conduc România se tem mai mult de propriul CV decât de votul alegătorilor.
