La prima sa conferință de presă de la Palatul Cotroceni, președintele României, Nicușor Dan, a fost întrebat direct despre un subiect delicat, dar esențial pentru integritatea funcției publice: ce se întâmplă cu postul său de cercetător blocat de la Institutul de Matematică, inactiv din 2016. Răspunsul? Un vag și impasibil „O să reflectez”.
Pentru opinia publică și comunitatea academică, această ezitare nu este doar neclară – este jignitoare. Într-un sistem de cercetare sufocat de lipsa locurilor și al finanțării, un post ținut „la păstrare” timp de aproape un deceniu, fără activitate, fără salariu, dar și fără concurs, ridică întrebări grave despre moralitate, meritocrație și dublu standard.
Postul „fantomă” care blochează accesul altora
Deși Nicușor Dan susține că nu a încasat niciun salariu și că această practică este „flexibilă”, realitatea rămâne: postul este ocupat administrativ. Asta înseamnă că altcineva, poate un tânăr matematician strălucit, nu îl poate accesa. Într-o țară în care zeci de doctoranzi sunt forțați să plece în străinătate din lipsă de oportunități, păstrarea artificială a unor funcții doar pentru „cazul în care ne întoarcem” e un privilegiu care miroase a impostură instituționalizată.
Reflecții și echilibristică morală
Întrebat dacă va susține o modificare legislativă pentru a elimina această practică, președintele a răspuns din nou evaziv: „O să reflectez”. Într-un alt pasaj, el încearcă o justificare indirectă, invocând exemple precum miniștrii care trebuie să aibă „garanția că se pot întoarce”. Cu alte cuvinte, nu excludem privilegiile – le învăluim într-un discurs al „echilibrului”.
Această atitudine nu e doar lipsită de fermitate – e profund ipocrită pentru cineva care a pretins că vine din afara sistemului politic și care a clamat, ani la rând, transparență, profesionalism și merit.
Ce înseamnă acest precedent?
Un semnal periculos: în România, dacă ești „cine trebuie”, ți se păstrează postul pe termen nedefinit, chiar dacă nu lucrezi în el. Nu contează că alții ar putea profita de oportunitate sau că domeniul cercetării are nevoie de forțe active, nu de funcții „conservate” pentru zilele ploioase ale elitei.
În loc să fie un exemplu de integritate, Nicușor Dan alege să ocolească subiectul, să nu deranjeze status quo-ul și să își păstreze opțiunile deschise – în timp ce restul românilor nu au nici măcar opțiunea de a intra în sistem.
Primul test de transparență reală pentru președintele Nicușor Dan s-a încheiat cu o eschivă. În loc să dea un semnal clar de etică publică și să renunțe la un post blocat artificial, a preferat să „reflecteze”. Între timp, sistemul rămâne blocat, iar meritocrația e, din nou, doar un cuvânt gol în gura unui om care a promis altceva.
