Patrick André de Hillerin demontează frontal mantra „stabilității” invocată obsesiv în ultimii ani și arată că, în spatele acestui discurs, se ascund decizii politice fără responsabilitate și fără asumare reală.
Mesajul este dur: stabilitatea nu a fost soluția, ci pretextul.
„Toți suntem vinovați” – o minciună convenabilă
Discursul oficial încearcă să distribuie vina în mod colectiv. Potrivit acestei logici, fiecare cetățean ar trebui să accepte măsuri dure pentru că „toți am contribuit” la situația economică actuală.
Hillerin respinge categoric această idee: deciziile nu au fost luate de „toți”, ci de guverne, miniștri și partide clar identificabile.
Decizii fără dezbatere, pe repede înainte
Un punct central al criticii este eliminarea dezbaterii publice. Legi adoptate în regim de urgență, bugete votate târziu, fără transparență – toate acestea au devenit regula, nu excepția.
Nu a fost grabă reală, ci o metodă de a evita responsabilitatea.
„Stabilitatea” care a explodat datoria
Argumentul-cheie: în numele stabilității, România a acumulat o datorie publică uriașă.
- 1990–2019: ~35% din PIB
- 2019–2025: +25% în doar 6 ani
- creștere nominală: de peste 2,6 ori
Concluzia este directă: stabilitatea invocată nu a prevenit derapajele, ci le-a permis.
Guvernele și responsabilitatea reală
Autorul indică explicit responsabilitatea guvernelor succesive conduse de Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu.
Nu cetățenii au făcut împrumuturi de zeci de miliarde, nu cetățenii au decis contracte sau politici economice.
Stabilitate sau fraudă politică?
Poate cea mai dură idee: ceea ce este prezentat ca stabilitate ar fi, în realitate, o formă de deturnare a democrației.
Guvernări formate din partide care nu reflectă votul majoritar, decizii luate fără legitimitate reală – toate acestea transformă stabilitatea într-un mecanism de conservare a puterii.
Concluzia autorului aici!
Nu este nevoie de stabilitate cu orice preț, ci de responsabilitate și reset politic.
Mesajul final este unul radical: nu reconciliere cu actuala guvernare, ci îndepărtarea ei de la decizie.
