Parlamentarii au „foiță de aur” pe cărțile de vizită. Nota de plată – pe protocol
Radu Mihaiu: „310 lei pentru 100 de bucăți. Pe piață sunt între 50 și 100 de lei”
București. Un set de 100 de cărți de vizită comandate prin Camera Deputaților costă 310 lei și include finisaje „aurii”. Suma, decontată la „protocol”, i-a stârnit uimirea lui Radu Mihaiu, președintele USR al Comisiei pentru Tehnologia Informației, care spune că pe piața liberă prețurile sunt mult mai mici.
În replică, Camera Deputaților susține că nu este vorba de „foiță de aur”, ci de folie aurie — o tehnică tipografică standard — și că nu toți deputații beneficiază de acest tip de cărți de vizită, ci doar membrii Biroului permanent și președinții de comisii, la cerere. Restul își pot plăti din fonduri proprii.
„Trei sute zece. Lei.” — Șocul de la Comisia pentru IT
Radu Mihaiu povestește că, deși preferă cartea de vizită electronică (QR code), a cerut o ofertă pentru un set fizic „în caz de nevoie”. Răspunsul primit: 310 lei / 100 bucăți, cu detalii de finisaj în nuanță aurie.
„Pe piață, pentru același tiraj, 50–100 lei în funcție de calitate. Diferența se numește confort bugetar din bani publici”, a comentat acesta, ironizând formula „cu foiță de aur”.
În cabinetele parlamentare au apărut glume despre „antialergicele pentru domni” – numai că realitatea „bate gluma”: procedura oficială include efecte premium (embosare, folie aurie, față–verso) și standarde grafice fixe.
Ce spune Camera Deputaților
- Nu e aur: „folia aurie” este o folie metalizată aplicată tipografic (hot foil), nu metal prețios.
- Beneficiari limitați: doar BP și președinții de comisii pot deconta; restul, din banii proprii.
- Preț unitar: aproximativ 3 lei/bucată, în cadrul unui contract public atribuit prin SEAP, în baza unui caiet de sarcini cu elemente instituționale (stemă, embos).
- „Comparația nu ține”: față de ofertele comerciale obișnuite, produsul cerut are cerințe specifice (sigiliu, embos, finisaj).
Austeritate la declarații, opulență la finisaje
Disputa vine pe fondul unui climat economic precar, cu inflație de 10% și un discurs public tot mai apăsat despre „strânsul curelei” la stat. În acest context, luxul de finisaje premium la obiecte de reprezentare — oricât de „standardizate” ar fi — sună fals în urechile contribuabilului.
Întrebarea de fond nu este dacă folia e „aur” sau nu, ci de ce e nevoie de un produs scump, embosat, metalizat, când o carte de vizită funcțională costă de 3–5 ori mai puțin iar alternativa digitală rezolvă elegant și modern schimbul de contacte.
„Protocol” sau reflex de epocă?
Argumentul „așa cere șablonul instituțional” e comod, dar maschează un reflex vechi: dacă plătește bugetul, mergem pe varianta „premium by default”. Când fiecare leu trebuie justificat, protocolul ar trebui să însemne sobrietate, nu spoială.
E greu de explicat cetățenilor de ce „embosul” și „folia” sunt indispensabile reprezentării oficiale, mai ales când modernizarea administrativă înseamnă QR, identitate digitală, carte de vizită virtuală, open data și eficiență — nu luciu pe carton.
Nuanțe aurii pe o realitate gri
Fie că e „foil” sau „foiță”, factura arată la fel: publicul plătește pentru estetică scumpă, câtă vreme alternativa ieftină și digitală există și funcționează. Povestea cărților de vizită aurii devine simptomul unei boli mai vechi: formă înaintea fondului, brand înaintea bunei-cuviințe bugetare.
Iar în vreme ce prețurile cresc, iar statul predică austeritate, rămâne impresia că unii taie din esențial, dar păstrează luciu pe margine.
