apărut o listă cu companii-mamut care nu plătesc impozit pe profit în România. Sînt corporații multinaționale, dar sînt și mari companii de stat unde partidele și-au instalat cumetriile politice. Statul nu îndrăznește să se atingă de aceste companii – nici de cele străine, nici de cele românești. Cînd spunem „statul“ spunem, în special, „Guvernul“, dar mai sînt și alte instituții timorate.
Lista celor care mor de frică în fața corporațiilor străine îi conține pe prim-ministru, ministrul de Finanțe, ministrul Justiției, șeful ANAF, șeful Consiliului Concurenței, șeful DNA, șeful SRI, șeful SIE, șeful DIICOT, șeful Senatului, șeful Camerei Deputaților, șefii comisiilor economice și oamenii lor de încredere. Cu totul, cam trei sute de oameni frînează corecta taxare a companiilor străine. Cam aceiași trei sute de oameni protejează și companiile de stat care sînt pe pierdere în timp ce directorii și membrii CA încasează salarii de zeci de mii de euro pe lună. În cazul companiilor de stat, motivația e alta. Frica lasă locul datoriei politice, șpăgii, nepotismului, abuzului în serviciu, corupției. Însumate, pagubele fiscale produse de netaxarea corporațiilor străine și a companiilor de stat acoperă o bună parte a găurii din colectare. Cu alte cuvinte, ar salva deficitul. Și în cazul corporațiilor, și în cazul companiilor de stat, oamenii care conduc România practică cele mai jenante scheme de hoție bugetară, de furt al căciulii cu propriile mîini în paguba definitivă și nepedepsită a statului.
Să luăm un exemplu.
OMV, compania care a făcut profituri uriașe în 2022 ca urmare a creșterii uriașe a prețurilor la carburanți și la gaze, îi datorează statului român dividende de aproape două miliarde de lei. Fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a cerut, însă, doar 480 de milioane – într-un moment în care, să nu uităm, profitul OMV a explodat istoric. Ca să nu bată la ochi prea tare, OMV i-a mai dat statului, cu aerul că-și face o pomană, un dividend special de 560 de milioane de lei. I-a dat cu totul un miliard din cele două datorate legal.
Ei bine, în august, OMV a cumpărat obligațiuni de stat de 800 de milioane de lei. A investit, chipurile, în credibilitatea statului român. În realitate, a împrumutat statul cu o dobîndă de 7%. Statul avea nevoie de acești bani, ca dovadă că a scos la vînzare obligațiuni, dar putea lua banii de la populație. A preferat, însă, să-i împrumute de la OMV cu dobîndă, cînd putea să-i ia de tot și pe degeaba, fiindcă statul mai avea de luat un miliard de lei dividende.
Pierderea este, așadar, totală. România e păcălită universal, în toate direcțiile și în toate felurile. Pierde banii care i se cuvin, plătește dobînzi unui mare datornic căruia i-a încredințat pe termen nelimitat, fără măsură și la un preț de nimic resursele de petrol și gaze. Statul român nu îndrăznește să taxeze corect și echitabil această companie, care, colac peste pupăză, e atotputernică în statul austriac, cel care ține România la poarta Schengen.
Între timp, Guvernul se pregătește să suprataxeze micile companii românești și categoriile profesionale din sectorul privat care dau în brînci să-și plătească dările. Progresul, e clar, atinge culmi tot mai adînci
