Românii trebuie să se pregătească pentru patru ani de austeritate, nu doar un an și jumătate, așa cum se promitea inițial. Anunțul vicepremierului Dragoș Anastasiu vine să confirme ceea ce milioane de cetățeni deja simt: corectarea dezechilibrelor bugetare va fi făcută cu prețul sacrificiului public, în timp ce marile probleme sistemice rămân neatinse.
„Sper să fie temporar, dar nu pot exclude nimic” – eufemismul vicepremierului Anastasiu spune totul: măsurile nu sunt o excepție, ci un nou normal, iar românii trebuie să se obișnuiască cu mai puțin.
Ce ne așteaptă de la 1 august?
Guvernul condus de Ilie Bolojan și susținut de vicepremierii Dragoș Anastasiu și Tánczos Barna introduce un val masiv de măsuri fiscale, cu impact direct asupra veniturilor și calității vieții:
- TVA majorat la 21%, respectiv 11% pentru alimente, medicamente și servicii de bază
- Creșterea accizelor cu 10% la combustibili, alcool și țigări – scumpiri în lanț pentru toată economia
- Reducerea indemnizațiilor pentru concedii medicale – o lovitură cinică pentru salariații bolnavi
- Taxe pe pensii peste 3.000 lei – adică tăieri mascate, sub pretextul contribuției la sănătate
- Tăieri de cheltuieli în instituțiile statului, dar fără reformă reală sau eliminarea pensiilor speciale
- Reduceri de personal și plafonări de salarii la stat – dar fără garanții că incompetența sau clientelismul vor fi cu adevărat eliminate
Un guvern care taxează boala și sărăcia
În loc să reformeze sistemele bolnave ale statului – administrația supradimensionată, agențiile parazitare, pensiile speciale sau subvențiile pentru partide – Guvernul preferă calea cea mai ușoară: taxe peste taxe pentru oameni.
Reducerea indemnizațiilor pentru concediile medicale de scurtă durată este poate cel mai cinic exemplu al acestei guvernări: dacă te îmbolnăvești, statul nu te mai sprijină, ci te pedepsește.
Datorii crescute, soluții îndoielnice
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, anunță că datoria publică a explodat, de la 576 miliarde lei în 2021 la peste 1.100 miliarde în 2025. Este o dublare într-un interval scurt, fără investiții majore, fără reforme structurale, dar cu o administrație tot mai costisitoare și ineficientă.
În fața presiunii Uniunii Europene și a agențiilor de rating, guvernul vine cu „soluții corective”, dar refuză să-și asume vina pentru risipa bugetară și clientelismul politic din ultimii ani. Ba mai mult, justifică austeritatea ca o necesitate „dictată de Bruxelles”.
„Statul suplu” doar în discursuri
Se vorbește frumos despre un „stat mai suplu”, dar în practică, se face doar subțierea veniturilor cetățeanului, nu a birocrației. Ce înseamnă un stat suplu dacă:
- pensiile speciale rămân intacte?
- subvențiile partidelor se acordă fără rușine, chiar și în anii de criză?
- sporurile aberante nu sunt eliminate, ci doar „ajustate”?
Concluzie: austeritate fără justiție socială
Pachetul fiscal anunțat de guvern nu este reformă, ci un program de supraviețuire politică mascat în responsabilitate bugetară. Se taxează munca, consumul, bătrânețea, boala. Dar nu se atinge esența problemelor reale: privilegiile politice și statul corupt.
În loc să-și asume curajul unei reforme adevărate, Guvernul Bolojan preferă să arunce întreaga greutate pe cetățeni. Iar când acest experiment eșuează – cum s-a mai întâmplat în trecut – tot românii vor plăti nota de plată.
