MAE condamnă atacurile de la granița României
Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Vladimir Lipaev, a fost convocat vineri, 29 august, la Ministerul Afacerilor Externe, după atacurile masive ale forțelor ruse asupra Ucrainei, inclusiv în proximitatea graniței cu România.
MAE a transmis un protest ferm, condamnând bombardamentele din noaptea de 27 spre 28 august, soldate cu victime civile și distrugerea de infrastructură. Partea română a calificat aceste acțiuni drept crime de război, acuzând Rusia că „demonstrează încă o dată desconsiderarea principiilor dreptului internațional”.
De asemenea, MAE a deplâns faptul că au fost lovite și sedii ale unor instituții europene și culturale, printre care British Council și misiunea diplomatică a UE la Kiev.
Atacuri la Dunăre – riscuri directe pentru România
Ministerul român a condamnat și atacurile repetate asupra infrastructurii ucrainene aflate la doar câțiva kilometri de granița României. Pentru prima dată, Rusia a lovit o navă ucraineană cu o dronă maritimă în proximitatea apelor românești.
Nava ucraineană „Simferopol” a fost atacată în zona gurilor Dunării: un marinar a murit, mai mulți au fost răniți, iar alții sunt dați dispăruți. Incidentul, petrecut la aproximativ 25 km de Izmail (regiunea Odesa), confirmă riscurile directe la adresa securității naționale a României.
Când Rusia s-a amestecat în alegeri, MAE a tăcut
Convocarea ambasadorului vine însă după un lung șir de episoade în care autoritățile române au preferat tăcerea și ambiguitatea.
Un exemplu notoriu este anularea alegerilor în anumite secții și suspiciunile masive de ingerință rusească în procesul electoral. Toată presa politică și lideri din opoziție au confirmat implicarea Moscovei, dar MAE nu a chemat atunci ambasadorul rus la explicații.
Contrastul este izbitor: pentru atacurile din Ucraina, există reacții ferme și convorbiri oficiale; pentru subminarea directă a democrației din România, nicio reacție oficială.
Fermitate selectivă
Convocarea ambasadorului rus era necesară, dar întrebarea rămâne: de ce doar acum?
Când securitatea națională este amenințată, guvernul reacționează prompt. Când democrația românească este subminată prin amestec extern, se instalează liniștea.
Această ferm itate selectivă ridică semne de întrebare asupra priorităților reale ale diplomației românești:
- Apărăm democrația internă sau doar bifăm gesturi simbolice dictate de contextul extern?
- Este vocea României una independentă sau doar un ecou al Bruxelles-ului și Washingtonului?
