Bolojan pregătește „marea taxare” pe sere, solare, silozuri și pătule din 2026**
Când bugetul statului scârțâie, iar austeritatea bate la ușă cu bocancii, Guvernul României găsește mereu soluția: taxe noi, inventate peste noapte, care să scoată bani chiar și din pământ — la propriu. Iar locomotiva acestor schimbări fiscale este, ca de obicei, Ilie Bolojan, artizanul măsurilor dure prezentate ca reforme „responsabile”.
Începând cu 2026, fermierii români se trezesc că serelor, solariilor de legume, răsadnițelor, silozurilor și chiar pătulelor le-a venit scadența: devin oficial bunuri impozabile la nivel local.
Adică tot ce a fost, până mai ieri, o infrastructură necesară agriculturii, devine peste noapte o sursă de venit pentru stat.
Taxăm tot. Dacă nu respiră, măcar produce impozit
În viziunea Guvernului, agricultura românească — oricum lovită de secetă, prețuri volatile și importuri masive — mai poate duce un șoc:
”să plătească exact ca în orașe, dar să producă tot ca la țară”.
Serele devin „clădiri pretabile taxării”, solariile sunt văzute ca „active generatoare de venit”, iar pătulele — simbolul satului românesc — intră în aceeași categorie cu garajul, magazia și chioșcul de shaorma.
Satul românesc nu mai este „grânarul țării”. Devine bancomatul țării.
Fermierii – vinovați că există și muncesc
În logica actualului Cod Fiscal, fermierul român nu mai este un producător lovit de impredictibilitate, ci un potențial contribuabil insuficient exploatat.
Nu contează că serele sunt investiții costisitoare, că solariile sunt vulnerabile la furtuni sau că silozurile au fost construite din credite. Important este că… există. Și dacă există, pot fi taxate.
Iar primăriile, care vor încasa aceste impozite, abia așteaptă. Când în buget e gol, tot ce are acoperiș devine „resursă”.
Bolojan – arhitectul austerității, acum și în lanul de porumb
Reforma fiscală poartă aceeași amprentă:
tăieri,
taxe,
reinventarea impozitării.
Dacă în orașe a tăiat posturi și a ridicat impozite, acum reforma ajunge și în grădinile oamenilor.
La propriu.
Sub pretextul „echității fiscale”, se ascunde de fapt lipsa banilor din casieria Guvernului.
Și, ca de obicei, soluția este simplă:
taxăm tot ce nu fuge și impozităm tot ce respiră.
Agricultura românească, reinventată fiscal
În toate țările civilizate, agricultura este protejată prin subvenții, programe de investiții și scheme de sprijin.
În România, în schimb, agricultura este protejată… de Guvern, printr-o nouă serie de taxe „inovatoare”.
2026 se anunță anul în care statul intră oficial în serele și solariile agricultorilor.
Dacă legea rămâne aşa, rămâne doar o întrebare deschisă:
când va începe Guvernul să impoziteze și aerul din solar?
