
Mesaj de forță pentru Paris, neliniște pentru București
Într-un interviu acordat presei franceze (France 24 și RFI), președintele României, Nicușor Dan, a declarat fără echivoc că Europa și România trebuie să se pregătească pentru un posibil război cu Rusia. Declarația, formulată într-un registru ferm – „dacă vor să atace, suntem pregătiți” – a fost primită cu interes în Occident și cu îngrijorare acasă.
Retorică de descurajare sau escaladare verbală?
Oficial, mesajul este unul de descurajare strategică. Neoficial, ridică o problemă majoră: cât de responsabil este ca un președinte să vorbească despre război în termeni direcți, fără a explica populației implicațiile reale? România nu este doar un stat NATO, ci și o țară cu un nivel ridicat de vulnerabilitate economică și socială.
Bugete militare în creștere, explicații în scădere
Nicușor Dan justifică majorarea cheltuielilor militare – de la 2,2% din PIB în 2024 la 2,5% în 2025 – prin contextul geopolitic. Însă nu spune nimic despre impactul acestor cheltuieli asupra bugetului public, investițiilor civile sau nivelului de trai. Apărarea devine prioritate absolută, dar fără o dezbatere internă reală.
Contracte pe termen lung, angajamente fără consultare
Președintele a menționat contracte cu companii americane până în 2033 și investiții în industria europeană de armament (Thalès, Mistral, Airbus). Toate prezentate ca necesare și inevitabile. Lipsesc însă detaliile: costuri, offset economic, beneficii reale pentru industria românească sau control parlamentar efectiv.
Ucraina – sprijin necondiționat, fără limită de timp
Nicușor Dan și-a reafirmat sprijinul „financiar necondiționat” pentru Ucraina. Un mesaj apreciat la Bruxelles și Paris, dar care ridică o întrebare legitimă: până când și cu ce cost pentru România? În lipsa unor limite și condiții, solidaritatea riscă să se transforme într-un angajament deschis, greu de susținut pe termen lung.
Discurs extern curajos, dialog intern absent
Președintele României vorbește limpede în fața presei străine despre război, apărare și sacrificii. Mult mai puțin limpede este dialogul cu propriii cetățeni. Pregătirea pentru război nu înseamnă doar arme și bugete, ci și transparență, consens public și adevăr spus până la capăt.

