Adevărul începe să iasă la iveală, iar ceea ce iese nu miroase deloc a democrație. Nicușor Dan, președintele instalat de sistem după anularea rușinoasă a alegerilor din decembrie 2024, a recunoscut – cu jumătate de gură – că în ședința CSAT nu i s-au prezentat dovezi privind o presupusă intervenție a Rusiei. Doar „suspiciuni”, „analize”, „îngrijorări”, dar niciun fapt concret. A fost suficient cât să arunce România în haos și să suspende votul unui popor întreg.
Este confirmarea oficială a unei lovituri de stat administrative, executate fără probe, fără explicații și fără rușine. O țară întreagă a fost mințită cu teorii de manual: ba ruși, ba fake news, ba influențe străine. În realitate, niciun document, nicio interceptare, nicio anchetă reală. Doar o decizie luată în cerc restrâns, la ordin, fără transparență și împotriva legii.
Și când țara aștepta adevărul, ce a făcut Nicușor Dan? A tăcut. A aprobat. A semnat. Acum, când presiunea publică îl obligă să vorbească, ne spune că n-a văzut nimic concret. Cu alte cuvinte, și-a pus semnătura pe distrugerea unui proces democratic fără a cere dovezi. Fie nu a înțeles gravitatea gestului, fie a fost complice cu cei care au orchestrat această mascaradă.
România nu mai este condusă de reguli, ci de frică, obediență și interese obscure. Alegerile au fost anulate fără temei, iar președintele a fost doar o rotiță tăcută într-un angrenaj care nu mai răspunde în fața nimănui. Nu există „intervenție rusească”. Există doar o intervenție internă împotriva democrației.
Iar faptul că un președinte admite că nu i s-au arătat dovezi, dar nu a protestat, nu a cerut explicații și nu a informat poporul, nu este neglijență. Este trădare. Trădare a mandatului, a Constituției și a românilor care încă mai credeau că trăiesc într-o țară liberă.
