Președintele anunță schimbarea radicală: instituțiile care se ocupă cu combaterea dezinformării — STS, SRI, MapN, ANCOM, DNSC, CNA și altele — vor fi coordonate la nivelul CSAT prin noua Strategie Națională de Apărare, care ar urma să intre în vigoare până la sfârșitul lunii noiembrie.
„Fiecare s-a ocupat de bucățica ei” — acuzația devine pretext
Nicușor Dan spune că fragmentarea responsabilităților a lăsat spațiul public vulnerabil: „detectăm, scanăm, dar nu intervenim suficient de rapid și nu comunicăm sistematic”. Soluția propusă: o structură de coordonare CSAT care să centralizeze răspunsul. Sună bine pe hârtie — dar ridică semne de întrebare serioase.
Pericolul concentrării: eficiență vs. control
Centralizarea poate accelera reacția la atacuri hibride, dar transformă CSAT într-un nod de putere cu atribuții extinse asupra „imaginii de ansamblu”. Cine va defini ce e „dezinformare”? Sub ce garanții de transparență și control democratic se va desfășura o intervenție rapidă? Răspunsurile lipsesc.
Militarizare a spațiului informațional
Implicarea structurilor militare și de securitate în gestionarea fluxului informațional ridică riscul militarizării luptei contra „fake news”. Problema nu e doar organizatorică: este una de libertate publică. Fără proceduri clare, deciziile luate „rapid” se pot transforma în cenzură mascată.
Lipsa culturii de coordonare nu se rezolvă doar prin ordine
Strategia poate fi utilă dacă vine însoțită de transparență, criterii juridice clare, control parlamentar și implicarea societății civile. În absența acestor garanții, mutarea riscă să prelungească starea de dezordine în numele unei „coordonări” fără control.
România are nevoie de un răspuns eficient la războiul hibrid, dar soluția propusă de Nicușor Dan — CSAT ca centru de comandă — trebuie construită cu atenție. Altfel, riscul este ca protecția de la atacuri să devină instrument de limitare a libertății publice.
