Unde sunt dovezile, domnule președinte?
Nicușor Dan a ieșit din nou la rampă și a spus ce știe toată lumea: „toată lumea a greșit, inclusiv Klaus Iohannis”, atunci când s-a decis anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. Un moment „de slăbiciune și eroare”, dar și „de curaj”, după cum îl descrie șeful statului. Frumos spus, dar complet inutil pentru o societate care așteaptă ceva mult mai simplu: dovezi.
De aproape un an, de când CCR și CSAT au luat acea decizie „extrem de neobișnuită”, se vorbește despre interferențe rusești. Se invocă rapoarte secrete venite din Spania, Franța, Marea Britanie, se flutură documente de la UE, se citează ba TikTok, ba Parchetul, ba serviciile. S-au pomenit sume, 1 milion de euro, nume obscure – Bogdan Peșchir, domnul Potra –, ba chiar și „zece oameni cu cuțite și grenade”, care peste noapte au devenit „șaptezeci de indivizi instruiți”.
Dar unde sunt dovezile? Unde e acel raport clar, public, verificabil? Dacă România a ajuns să anuleze alegerile prezidențiale – un gest fără precedent – doar pe baza unor suspiciuni, atunci nu am asistat la un act de curaj, ci la o capitulare democratică.
Președintele promite că „la momentul potrivit” va desecretiza documentele. Dar cât mai așteptăm? Șase luni, un an, până când „intuiția” prezidențială se va transforma în probă? Până când vom descoperi că toate aceste „atacuri hibride” nu sunt decât umbre folosite pentru a acoperi greșeli politice colosale?
Întrebarea rămâne, și e simplă: dacă alegerile au fost anulate din cauza Rusiei, unde sunt dovezile? Până nu le vedem, totul nu e decât un amestec de speculații, frică și justificări post-factum. Iar într-un stat democratic, deciziile fundamentale nu se iau pe baza de „intuiție”.
