Ipocrizia prezidențială: după ce le-a tăiat bursele, Nicușor Dan le ține studenților lecții despre „toleranță și incluziune”
Președintele României, Nicușor Dan, a transmis luni un mesaj către studenți, la cea de-a cincea ediție a Forumului Studenților Români de Pretutindeni. Un discurs cu parfum de „leadership” și „Agenda 2030”, dar fără să atingă deloc problema concretă care arde în campusuri: tăierea burselor de către guvernul său.
De la austeritate la discursuri sterile
Guvernul pe care Nicușor Dan îl susține a lovit direct în studenți prin reducerea burselor. În același timp, șeful statului le vorbește despre „construirea de punți” și „combaterea dezinformării”. O contradicție flagrantă: tinerii sunt lăsați fără sprijin financiar real, dar li se cere să aducă „mai multă toleranță, respect și incluziune”.
România reală vs. România din discursuri
„Vocile voastre pot aduce mai multă toleranță, respect și incluziune în societate”, spune președintele. În România reală, însă, studenții își calculează banii de chirie și mâncare după burse diminuate, iar costurile vieții universitare cresc de la lună la lună.
În același mesaj, Nicușor Dan îi îndeamnă pe tineri să fie „arhitecții unor punți trainice”, să formuleze „propuneri îndrăznețe de politici publice” și să dovedească „leadership”. Totul sună bine pe hârtie, dar lipsește exact ceea ce ar conta: o măsură concretă pentru a-i sprijini.
O generație între idealuri și supraviețuire
România lui Nicușor Dan trăiește într-o dublă realitate:
- una oficială, prezentată în discursuri sterile despre „Agenda ONU 2030”, „reziliență” și „democrație”,
- și alta, crudă, unde studenții își pierd bursele, iar universitățile sunt subfinanțate.
În timp ce Palatul Cotroceni vorbește despre „rezoluții civice” și „curaj”, în căminele studențești curajul se măsoară în bani de mâncare și facturi plătite cu greu.
Mesajul lui Nicușor Dan a sunat mai degrabă ca o mângâiere ipocrită pe creștetul unei generații sacrificate. Guvernul taie, președintele alină cu vorbe.
România are nevoie de soluții, nu de lozinci. Iar studenții nu mai pot fi păcăliți cu discursuri despre „punți trainice”, cât timp realitatea le arată zilnic cât de fragile sunt chiar și propriile drepturi.
