La un an de la anularea alegerilor prezidențiale, președintele Nicușor Dan le-a spus românilor din Londra că „vor primi un răspuns”, invocând, din nou, interferențe rusești și cheltuieli nedeclarate ale candidatului Călin Georgescu. Răspunsul, însă, ridică mai multe întrebări decât clarifică.
Șeful statului a afirmat că un raport al Parchetului ar indica implicarea a „patru firme de comunicare rusești” în campania electorală. Detaliul esențial lipsește: dovezile publice. La mai bine de un an de la anularea scrutinului, președintele admite explicit că statul român „nu a venit încă cu dovezi”, dar promite că „o să vină”.
A doua justificare invocată vizează finanțarea campaniei lui Călin Georgescu, despre care Nicușor Dan spune că ar fi declarat zero cheltuieli, deși ar exista cheltuieli dovedite de „cel puțin un milion de euro”. Nici în acest caz nu sunt prezentate documente, hotărâri definitive sau sancțiuni care să fi fost aplicate.
Mai mult, președintele plasează „cea mai mare parte a răspunsului” într-o zonă vagă, vorbind despre o campanie de manipulare și dezinformare a Rusiei „de zece ani”, fără a explica de ce exact anularea alegerilor a fost soluția aleasă și nu sancționarea punctuală a eventualelor încălcări ale legii.
Mesajul transmis diasporei este unul paradoxal: alegerile au fost anulate pe baza unor suspiciuni grave, dar dovezile urmează să apară ulterior. Într-o democrație, ordinea este inversă: probele preced deciziile extreme, nu le justifică retroactiv.
Nu întâmplător, întâlnirea s-a încheiat cu un avertisment din public: „Rămâneți ce am votat”. Un semn clar că, dincolo de explicații tehnice și promisiuni viitoare, ruptura de încredere rămâne deschisă.
