Nicușor Dan susține un „NATO european” fără America. Înarmarea Europei, între iluzie și pericol
Președintele României, tot mai apropiat de viziunea Ursulei von der Leyen: un continent militarizat, dar fără garanțiile americane
În plină criză geopolitică, cu războaie la graniță și instabilitate economică internă, președintele Nicușor Dan pare decis să mizeze totul pe cartea înarmării. Nu doar că susține creșterea accelerată a bugetelor pentru apărare, dar merge mai departe: susține deschis ideea unei Europe capabile să se apere singură, adică fără Statele Unite, în linie cu declarațiile controversate ale Ursulei von der Leyen privind „autonomia strategică”.
„Europa trebuie să-și ia chestiunea securității în proprii de mâini”, a declarat șeful statului la Berlin, într-o poziție care – deși aparent pragmatică – anunță o ruptură periculoasă de umbrela de securitate NATO.
De la neutralitate la militarizare
Nicușor Dan și-a exprimat sprijinul pentru negocierile dintre gigantul german Rheinmetall și fabrica de armament Romarm din Mediaș. Scopul: producție de muniție pe scară largă, în parteneriat cu industria germană, pentru aprovizionarea unui front estic tot mai tensionat. „Este o decizie corectă la momentul potrivit”, a spus președintele, fără să explice cine va plăti pentru acest efort militar sau ce protecție juridică și politică vor avea aceste investiții în cazul unei escaladări regionale.
În loc să promoveze pacea și diplomația, președintele pare să adere la linia „europeană dură” trasată de Comisia condusă de Ursula von der Leyen: înarmare rapidă, integrare militară fără SUA, investiții masive în industria de apărare – dar fără un mandat democratic clar și fără consultare publică.
Un al doilea NATO? Cine și ce apără?
Susținerea unui „NATO european” – idee tot mai prezentă în discursurile de la Bruxelles – pune o întrebare de fond: este România pregătită să renunțe la garanțiile de securitate oferite de Washington în favoarea unei alianțe care abia prinde contur?
La acest moment, NATO înseamnă, în proporție de 70%, Statele Unite. Excluderea sau diminuarea rolului american – într-o Europă profund dependentă de sprijin logistic, nuclear și economic – este nu doar riscantă, ci aproape sinucigașă. Și totuși, liderii europeni, împinși de o retorică electorală sau orgolii birocratice, par să alunece pe această pantă, iar Nicușor Dan pare hotărât să-i urmeze.
Parteneriate sau supunere?
Colaborarea cu Germania în domeniul industriei de apărare este prezentată ca un succes. Dar în lipsa unui control real asupra capitalului, a tehnologiei și a deciziilor strategice, România riscă să devină o simplă rotiță într-un sistem de producție militară condus de interesele altora.
Întrebarea este: cine stabilește prioritățile? Berlinul? Bruxelles-ul? Ursula von der Leyen? Sau România, ca stat suveran?
În loc să promoveze moderația și dialogul, președintele României pare să se alăture unei tabere care visează la o Europă înarmată, dar divizată. Fără consultare publică, fără garanții, fără strategii clare. Cu o economie deja fragilă, România își asumă acum, în mod tăcut, un rol militarizat într-o confruntare care nu e a ei, într-un joc global în care am mai fost carne de tun.
Iar cel mai grav este că totul se face în numele „securității”. Fără dezbatere, fără alternativă, fără voce critică.
