Într-o conferință de presă care ar fi trebuit să aducă speranță și soluții, președintele României, Nicușor Dan, a ales să întoarcă spatele celor mai vulnerabili dintre cetățenii săi. Întrebat cum poate supraviețui un român cu doar 63 de lei pe zi, echivalentul a puțin peste 13 euro, răspunsul președintelui a fost scurt, șocant și profund ofensator:
„Fiecare să se descurce cum poate.”
Această replică a fost ca o palmă peste obrazul celor aproape 4 milioane de români care trăiesc sub pragul sărăciei. Este declarația unei rupturi ireconciliabile între un președinte izolat în privilegiile funcției și realitatea cruntă a vieții de zi cu zi din România rurală, din cartierele mărginașe, din familiile cu copii care se culcă flămânzi.
Când președintele devine spectator indiferent la drama socială
Într-un moment de criză, în care inflația a scos din buzunarele oamenilor până și ultimii bani de mâncare, iar coșul minim de consum este un vis pentru cei mai mulți, președintele nu aduce soluții, ci dispreț.
În loc să vorbească despre reforme fiscale, plafonări, investiții sociale sau pachete de sprijin, Nicușor Dan alege să arunce responsabilitatea pe cei care nu mai au nimic.
Un mesaj de abandon instituțional
Afirmația sa transmite un mesaj periculos: Statul se spală pe mâini. Într-o Românie europeană, unde drepturile fundamentale ar trebui apărate cu fermitate, cetățeanul este lăsat singur în fața foametei, frigului și facturilor.
În loc de empatie, avem aroganță. În loc de politici publice, avem ignoranță instituțională. Iar în loc de solidaritate, primim un cinism greu de uitat.
Răspunsul care trădează adevărata față a puterii
Declarația lui Nicușor Dan nu este un accident. Ea vine să confirme o atitudine recurentă de dispreț și dezinteres față de problemele reale ale oamenilor. În birourile puterii, România pare că e privită prin parbrizul unei mașini cu geamuri fumurii, în care suferința e o statistică, iar sărăcia, o vină personală.
România nu mai poate fi condusă cu nepăsare. Avem nevoie de un lider care înțelege, care ascultă și care acționează, nu de un președinte care aruncă replici reci în fața suferinței. Cuvintele lui Nicușor Dan nu vor fi uitate ușor. Ele vor rămâne o mărturie dureroasă a disprețului puterii față de poporul său.
„Fiecare să se descurce cum poate” este, poate, cea mai sinceră și mai crudă descriere a felului în care statul român își tratează cetățenii în 2025.
