Nicușor Dan a ajuns președintele României nu printr-un vot liber și corect, ci printr-un proces controlat, opac și lipsit de legitimitate democratică. Candidatura lui a fost însoțită de o listă de donatori ținută la secret, de cheltuieli uriașe nedeclarate la timp, și mai grav, de anularea alegerilor din decembrie, atunci când românii trebuiau să-și aleagă președintele în mod real.
A candidat ca „independent”, dar în spate s-a aflat o mașinărie perfect unsă. Campania sa – estimată la peste 60 de milioane de lei – a fost finanțată prin împrumuturi și donații care, potrivit legii, ar fi trebuit publicate în mod transparent. N-au fost. Până azi, nu știm cine i-a plătit lui Nicușor panourile uriașe din orașe sau clipurile difuzate obsesiv pe internet.
Mai mult, s-a folosit de legislația electorală pentru a cere rambursarea sumei de peste 60 de milioane de lei din bani publici, deși întreaga campanie s-a desfășurat în condiții incorecte. Alegerile au fost amânate și reorganizate într-un mod care a favorizat direct tabăra sa. Opoziția a fost împiedicată să participe, listele respinse, candidaturile blocate pe motive birocratice sau abuzive.
Astăzi, Nicușor Dan ocupă fotoliul de la Cotroceni. Dar cu ce legitimitate? Cu un vot anulat, cu finanțatori necunoscuți și cu un traseu marcat de încălcări flagrante ale normelor democratice.
Românii nu au avut o alegere reală. Au primit un președinte instalat, nu ales. Iar când întrebi cine sunt oamenii din spatele lui, tot ce primești e tăcere. Sau un zid de „secretizări” bine montat.
Aceasta nu este democrație. Este uzurpare, mascată sub pancarte colorate și bani fără chip.
