Într-o declarație care pare desprinsă dintr-o comedie neagră cu accente dramatice, președintele României, Nicușor Dan, a spus marți că investigarea anulării alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 nu este prima, prima urgență.
Cu un calm dezarmant, Dan a explicat că înainte de democrație, alegeri și transparență electorală, trebuie să ne ocupăm de „deficit și guvern”. Cum ar veni, alegerile pot aștepta — România merge înainte și fără legitimitate electorală, cu un președinte ales printr-o anomalie tehnică încă neelucidată.
„Nu este prima, prima urgență. Urgențele sunt deficitul și guvernul. Imediat după, mă interesează foarte tare subiectul ăsta”, a declarat Nicușor Dan.
La întrebarea directă despre implicarea serviciilor secrete în afaceri și eventuala lor legătură cu haosul electoral, răspunsul a fost și mai liniștitor: „E o lungă, lungă discuție și un lung mandat.”
Cu alte cuvinte: nu acum, nu aici și, poate, niciodată.
România post-alegeri: fără președinte legitim, dar cu deficit și scuze
Alegerile prezidențiale din decembrie 2024 au fost anulate în condiții încă neclare, cu suspiciuni serioase privind fraude informatice, manipulare digitală și ingerințe instituționale. În campanie, Nicușor Dan promitea o anchetă independentă și transparentă, angajarea unor specialiști în securitate cibernetică și o convocare a CSAT.
După ce a ajuns la Cotroceni, tonul s-a schimbat: nu e grabă, sunt altele mai importante. La fel cum, în trecut, liderii politici puneau „justiția la sertar”, acum se pune democrația în așteptare.
Într-un moment în care întreaga societate așteaptă răspunsuri clare și o direcție fermă, președintele trimite semnale de pasivitate și relativizare.
Priorități în România „nouă”:
- Alegerile? Mai vedem.
- Serviciile care fac afaceri? Discuție lungă.
- Legitimarea mandatului? Nu e urgentă.
- Deficitul? Singura urgență – de parcă ar justifica tăcerea asupra unei posibile lovituri de stat electorale.
În loc de anchete, avem promisiuni vagi. În loc de transparență, avem răspunsuri la mișto. România, în 2025, pare condusă de un președinte pe care nu l-a ales nimeni, dar care insistă să ne convingă că „totul e sub control”. Doar că, din ce în ce mai clar, nu e nimic sub control – nici măcar adevărul.
