Promisiuni mari, rezultate mici
Președintele României, Nicușor Dan, și-a întrerupt concediul pentru a participa la o videoconferință a „Coaliției de Voință”, unde a cerut noi sancțiuni împotriva Rusiei și a subliniat că „nicio decizie privind viitorul Ucrainei nu poate fi luată fără Ucraina”. Mesajul, transmis pe Facebook, reia lozinci diplomatice rostite de ani de zile, fără ca România să fi avut vreodată un rol real în arhitectura negocierilor.
Diplomație declarativă, fără greutate reală
Nicușor Dan vorbește despre „unitatea transatlantică” și „garanții de securitate”, dar România rămâne la periferia deciziilor majore. În timp ce liderii occidentali discută scenarii concrete pentru viitorul Ucrainei, Bucureștiul se limitează la a repeta mesajele de la Washington și Bruxelles. Președintele preferă să transmită poziții ferme pe rețele sociale, dar evită să explice cum se reflectă aceste decizii în politica internă și în securitatea reală a României.
Între sancțiuni și vulnerabilități interne
În loc să abordeze problemele critice – de la lipsa investițiilor în apărare până la dependența energetică – șeful statului mizează pe discursuri despre sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei. România este prezentată ca un aliat de nădejde, dar în realitate contribuția noastră rămâne simbolică, iar cetățenii suportă costul indirect al acestui conflict: facturi uriașe, inflație și o economie sufocată de austeritate.
Nicușor Dan își joacă rolul de „purtător de mesaj” al partenerilor occidentali, dar rămâne de văzut dacă România va trece vreodată de la discurs la influență reală în politica de securitate regională.
