România face un pas periculos pe scena internațională. Președintele Nicușor Dan anunță că țara noastră se alătură unui front internațional pentru „asigurarea libertății de navigație” în Strâmtoarea Ormuz – una dintre cele mai tensionate zone ale lumii.
În aceeași declarație, însă, vine și contradicția majoră: România „nu se implică” în conflictul din Orientul Mijlociu. Cu alte cuvinte, ne alăturăm unui demers global împotriva acțiunilor Iranului, dar pretindem că stăm pe margine.
Realitatea este simplă: nu poți participa la „eforturi internaționale” pentru securizarea unei zone de conflict fără să fii, într-o formă sau alta, implicat. Declarația vorbește clar despre disponibilitatea de a contribui la menținerea fluxurilor energetice și stabilizarea piețelor – adică exact miza strategică a conflictului.
Autoritățile justifică decizia prin impactul asupra prețurilor la combustibili și asupra economiei. Dar în spatele acestor explicații economice se ascunde o poziționare geopolitică sensibilă, care poate atrage consecințe.
România intră într-un joc complicat, fără să spună clar până unde merge. Se alătură unei coaliții internaționale care condamnă direct Iranul, susține măsuri de intervenție și pregătiri pentru securizarea transportului maritim, dar încearcă simultan să transmită că nu participă la conflict.
Această dublă comunicare nu este strategie, este confuzie. În loc de claritate și asumare, avem un mesaj contradictoriu care ridică semne de întrebare atât intern, cât și extern.
