Jurnalismul devine din ce în ce mai mult o adevărată provocare pentru a acoperi spațiul și timpul cetățenilor. Un fenomen îngrijorător, aș putea spune, al jurnalismului din România este acela de a nu deranja… de a nu deranja mai ales oamenii politici pentru că acesta a fi un prilej pentru mulți dintre noi să ne oripilăm de ignoranța și de impertinența multora dintre ei, notează jurnalistul Ciprian Demeter.
O politică de PR profitabilă a aleșilor neamului a devenit aceea de a nu se scuza, decât să dea explicații proaste și, de cele mai multe ori, să tacă într-un mod tâmp, adâncind agoasa existențială a poporului român. Deși foarte mulți cred că marele merit al jurnalistului Dan Bucura care l-a rugat pe Eduard Novak, actualul ministru al Tineretului și Sportului, să cânte imnul României, a fost acela de a arăta întregii Românii că oficialul nu știe nici măcar un vers, eu cred că adevăratul merit al lui Dan Bucura a fost acela de a ne face cunoscut că avem un ministru al Tineretului și Sportului.
Eduard Novak este cu siguranță mândru că presa din România a avut ocazia să-i pronunțe numele cu ocazia evenimentului jenant când naționala de hochei a României, alcătuită în mare parte din hocheiști români vorbitori de limbă maghiară, a evoluat la Campionatul Mondial din Slovenia, iar în ultimul meci cu Ungaria, hocheiștii români au cântat „imnul Ținutului Secuiesc”. Altfel, despre Novak nu am fi putut afla nimic interesant, iar demersul lui Dan Bucura este o dovadă a letargiei intelectuale cu care se confruntă clasa politică românească.
Sincer să fiu, când am aflat despre numele Ministrului Tineretului și Sportului am crezut că este vorba de vreo rudă a Maiei Sandu de Ungaria, dar se pare că Novak de România este mai atroce decât multe anomalii, dovadă că în loc să aplaneze situația, Novak a declarat că „E un scandal care a fost foarte manipulat politic, în primul rând. Unii au adunat câteva like-uri în plus. Au reușit să obțină niște avantaje politice, dar acest lucru trece. De ce am reacționat așa târziu? Am vrut să văd reacțiile și ce s-a întâmplat acolo.
Acești jucători nu au cântat imnul, doar au stat în fața oamenilor, au ascultat spectatorii”….., iar acum, țineti-vă bine, urmează rubrica Declarații tâmpe ….. Regulamentul scrie foarte clar, la asemenea campionate se cântă imnul statului a cărui echipă a câștigat un meci și nu este ca la fotbal unde, la începutul meciului, se ascultă imnul fiecărui stat, reprezentat de echipele naționale care joacă. După cum bine știm, din păcate, naționala României a pierdut meciul, astfel că, oficial, nu s-a cântat Imnul României, conform regulamentului. În altă ordine de idei: după meci, galeria a început să cânte Imnul Ținutului Secuiesc, urmând ca jucătorii de etnie maghiară să i se alăture. Acest cântec nu este împotriva României sau a comunității majoritare, ci reprezintă o valoare locală a acelor sportivi, a minorității maghiare din care ei fac parte. Acest scandal nu este despre Imnul Secuiesc, ci despre lipsa de respect”, a scris, într-un mesaj bilingv, Eduard Novak pe pagina personală de Facebook.
Așadar, iată cum o majoritate artificial contruită poate crea realități noi. Acţiunile antiromâneşti ale radicaliştilor UDMR se intensifică pe zi ce trece. Liderul maghiarilor din românia, Marko Bela, născut în Târgul Secuiesc, se delimitează faţă de acţiunile radicaliştilor, cu toate că aceștia sunt membri actuali ai UDMR. Trebuie menționat faptul că superficialitatea instituțiilor statului, și aici mă refer în special la S.R.I, favorizează acţiunile antiromânești ale secuilor și UDMR-iştilor radicalişti care urmăresc crearea unei autonomii teritoriale pe criterii etnice, cu orice preț.
Acţiunile provocatoare antiromânești ale radicaliştilor din UDMR susţinute de lideri precum Tokes Laszlo sau Szilagy Zsolt şi mulţi alţi membri UDMR subminează convieţuirea paşnică de secole între români și maghiari. Să nu uităm acţiunile de subminare a autorităţilor române când, cu prilejul Zilei Naţionale a României, unele instituţii din ”Ținutul Secuiesc” au refuzat arborarea drapelului naţional. În așa-zisul ” Ținut Secuiesc” acești români vorbitori de limbă maghiară au creat consilii antistatale care sunt împotriva Constituţiei României și a statului de drept și care acţionează împotriva intereselor României, atentând la siguranța națională.
Insistența cu care ne atacă acești secui ne obligă să constatăm că oportunismul și ura față de români, care este mult mai prezentă la liderii secuilor decât la cei de rând, pare că au devenit o meserie de a calomnia tot ceea ce este românesc.
Una dintre marile greșeli ale clasei politice este aceea că-i tratează pe români doar ca pe o masă electorală manipulabilă și nu ca pe niște patrioţi care s-au jertfit de secole. Așa cum spunea marele Mihai Eminescu ”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară”.
Maghiarilor care nu mai obosesc să ne tot blameze, le reamintesc faptul că la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!!! Și la fel de bine, ar trebui să le mai amintim periodic, faptul că a fost o vreme în care clasa politică maghiară a decis să trimită la București o delegație formată din trei conți maghiari care i-au propus regelui Ferdinand și lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească de România.
Crearea acestui dualism româno-maghiar a fost proiectul politic dorit în mare parte de politicienii maghiari, lipsiti de exercițiul guvernării, deoarece Budapesta nu mai fusese capitala unui stat suveran, încă din 1526, după bătălia de la Mohacs.
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub administrarea alternativă când a turcilor, când a austriecilor. Abia după Trianon a apărut din nou un stat maghiar. De data aceasta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii un stat național cu capitala la Budapesta.
Avem nevoie, așadar, de o strategie națională prin care să contracarăm aceste atacuri șoviniste la adresa statului român, căci românii și ungurii au conviețuit de veacuri împreună, însă asemenea momente precum cel amintit ne obligă să avem inima caldă, dar mintea rece pentru a nu mai întârzia să spunem ADEVĂRUL!
