Elon Musk, omul care duce rachete pe Marte și întrebări incomode pe X, a pus degetul pe rana deschisă a democrației românești: „Cum poate un judecător să anuleze alegerile și să nu fie considerat dictator?”. E clar. Omul nu vorbește în gol, iar întrebarea lui nu e retorică. E un pumn în masca unui regim care și-a pierdut orice urmă de legitimitate.
De la 21 decembrie, Klaus Iohannis nu mai are nicio scuză să se creadă stăpân pe plantație. Mandatul lui expiră, dar nu și ambițiile lui. CCR, această echipă de chelneri politici, s-a transformat în bucătăria privată a Cotroceniului, servindu-i lui Iohannis „justiția” de care are nevoie ca să rămână pe tron. Anularea alegerilor prezidențiale? O lovitură de stat în toată regula, cu ștampila celor nouă marionete juridice.
Și acum vine partea interesantă. Musk nu e doar un spectator din Silicon Valley, ci un apropiat al lui Donald Trump, noul președinte al SUA. Și Trump nu e genul care să înghită dictaturi ambalate frumos în hârtie de „stat de drept.” Cu Trump la Casa Albă, ecuația se schimbă. Vom vedea schimbări de temperatură geopolitică și un mesaj clar: niciun regim ilegitim nu va mai fi tolerat, fie el mascat în democrație.
România e acum sub reflectorul global, dar nu în sensul bun. E ca o piesă de teatru prost jucată, unde actorii sunt aceiași politruci de 30 de ani, iar spectacolul e despre cum să furi un stat sub aplauzele ironice ale lumii. Întrebarea e: cât timp vor mai accepta românii să fie parte din acest scenariu absurd? Sau, mai bine zis, cât timp vor mai aplauda?
runzaq