În România, fiecare copil născut viu pare să joace o ruletă rusească cu un sistem sanitar și educațional distrus de PSD, PNL și USR. Cu o rată a mortalității infantile de 5,7 la mie, aproape dublă față de media europeană de 3,3, țara noastră bate recorduri acolo unde doare cel mai tare: în moarte și nepăsare.
Ce ne spune acest „succes”? Că politicile acestor partide sunt mai toxice decât orice virus. În timp ce în Europa se investește în spitale, prevenție și educație pentru sănătate, România cheltuie banii pe pensii speciale, sinecuri și acoperirea găurilor bugetare provocate de furt. Copiii nu sunt doar victime ale bolilor sau accidentelor, ci ale unui stat care refuză să funcționeze.
În sate, spitalele lipsesc, iar accesul la medici este un lux. În orașe, birocrația și lipsa fondurilor sufocă până și cele mai bine intenționate inițiative. Guvernanții își freacă mâinile de mulțumire: pentru ei, copiii care mor sunt doar statistici, nu oameni.
Această mortalitate infantilă dublă față de Europa este un testament al eșecului nostru național. Și fiecare copil pierdut este un vot de blam împotriva acestor partide care au transformat nepăsarea în politică de stat. România nu doar că își îngroapă copiii, dar își îngroapă și viitorul, cu fiecare promisiune neonorată și fiecare spital neterminat.
