După inundațiile devastatoare din județul Covasna și prăbușirea terenului în zona Salinei Praid, Ministrul Mediului, Mircea Fechet, pare să fi găsit un vinovat convenabil: schimbările climatice. În loc să-și asume responsabilitatea pentru lipsa de investiții, absența lucrărilor de întreținere și avertizarea slabă a populației, ministrul lansează, de pe contul său de Facebook, un mesaj alarmist și vag, în care cere ca „adaptarea la schimbările climatice să devină o prioritate națională”.
Aceeași placă, repetată la nesfârșit, ascunde un adevăr inconfortabil: instituțiile statului au eșuat în misiunea lor de prevenire a dezastrelor naturale, iar acum încearcă să îmbrace haosul în termeni științifici.
Salina Praid – un dezastru ignorat
În timp ce ministrul deplânge inundațiile din Covasna și declară că „vremea extremă devine normalitate”, opinia publică nu uită că în județul Harghita, la Salina Praid, un fenomen grav de surpare a afectat grav zona, punând în pericol turiști și localnici. Nicio analiză oficială serioasă, nicio recunoaștere a responsabilității, nicio explicație despre starea reală a infrastructurii și riscurile geologice.
Este mai ușor să dai vina pe „schimbările climatice” decât să explici de ce nu s-au efectuat verificări periodice, de ce nu există planuri de intervenție și prevenție clare, și de ce comunitățile afectate sunt mereu lăsate să se descurce singure, după dezastru.
Prevenția, doar în discursuri
Mircea Fechet vorbește despre prevenție, educație și investiții în infrastructură „rezilientă”. Dar realitatea din teren e exact opusul: gospodării distruse, sate transformate în lacuri, familii evacuate fără nicio garanție că vor primi ajutor concret. Ce s-a întâmplat în Covasna și la Salina Praid este nu doar rezultatul schimbărilor climatice, ci și al nepăsării cronice și al birocrației sterile.
Ministrul s-a prezentat în zonele afectate alături de premierul Predoiu și Raed Arafat, dar a fost mai preocupat să se fotografieze și să posteze pe rețele sociale, decât să ofere răspunsuri clare sau soluții reale. De ani de zile se vorbește despre adaptare climatică, dar în paralel se taie păduri, se neglijează digurile, se ignoră riscurile hidrologice.
Schimbările climatice nu pot justifica incompetența
Este prea simplu să dai vina pe „extremele meteorologice” când sistemul pe care îl conduci nu a fost capabil să facă nici măcar minimele investiții în infrastructură de apărare, monitorizare sau reacție rapidă. Mircea Fechet ratează esențialul: adaptarea la schimbări climatice nu înseamnă postări alarmiste pe Facebook, ci acțiune concretă, finanțare, transparență și responsabilitate.
Altfel, vom ajunge să justificăm orice prăbușire, incendiu sau dezastru ecologic cu aceeași scuză comodă: „e vina vremii, nu a noastră”.
