Declarație Șocantă a Ministrului Educației: „Nu Mai Sunt Bani Pentru Salarii și Burse Până la Finalul Anului”
Educația, din nou sacrificată. Guvernul recunoaște oficial falimentul moral și financiar al sistemului
Într-un moment de maximă tensiune, după protestele masive ale profesorilor, studenților și părinților, ministrul Educației a aruncat bomba: „Nu mai sunt bani pentru plata salariilor și burselor până la sfârșitul anului.”
Declarația a provocat revoltă și panică în rândul celor care încă mai sperau că educația e o prioritate națională. Dar ce ne spune, de fapt, această frază? Că statul român a abandonat complet responsabilitatea de a investi în viitorul propriei țări.
Profesorii, lăsați din nou în mizerie și umilință
După ani de promisiuni neonorate, greve, proteste și negocieri sterile, cadrele didactice au primit un nou semnal cinic: nu doar că nu vor primi majorările promise, dar riscă să nu-și primească nici salariile restante.
Cum poate un guvern care clamează „modernizarea sistemului educațional” să anunțe sec că nu mai sunt bani pentru plata celor care țin în viață acest sistem? Cum poate un ministru să rostească asemenea cuvinte fără să-și prezinte demisia imediat?
Bursele elevilor – eliminate prin indiferență
Șocul este și mai mare în rândul elevilor și studenților, care au aflat că bursele, un sprijin vital pentru mulți dintre ei, sunt în pericol. Într-o țară în care abandonul școlar este în creștere, iar sărăcia afectează mii de copii, tăierea burselor nu e doar o eroare de buget – e un act de sabotaj social.
Un buget găurit de corupție, nu de educație
Când statul nu mai are bani pentru școli, dar are fonduri pentru festivaluri de protocol, sinecuri politice și privilegii parlamentare, înseamnă că nu vorbim de o criză financiară, ci de o criză de priorități.
- Avem bani pentru pensii speciale, dar nu pentru burse sociale.
- Avem bani pentru contracte supraevaluate, dar nu pentru salarii de profesori.
- Avem bani pentru vile de serviciu, dar nu pentru rechizite și tablete.
Ministrul Educației trebuie să plece. Iar guvernul trebuie să dea socoteală.
Când recunoști public că nu mai poți asigura funcționarea de bază a școlilor, nu mai poți ocupa fotoliul de ministru. Nu mai ai ce reforma. Ai eșuat.
Demisia ministrului trebuie să fie primul pas. Dar nu suficient. Guvernul Bolojan trebuie să explice cum a ajuns educația românească, în ciuda miliardelor din PNRR, în acest impas rușinos.
Educația nu e o cheltuială. E un drept. Iar statul român tocmai l-a încălcat.
