Aurul dacic, pierdut. România primește 5,7 milioane € „despăgubire”, dar își vinde identitatea pe bani de buzunar
Ministerul Culturii a anunțat cu fast că România a încasat 5,7 milioane de euro după furtul Coifului de la Coțofenești și al celor trei brățări dacice din Muzeul Drents, Olanda. Oficialii vorbesc de „despăgubiri de asigurare”, însă în realitate țara pierde o parte din ceea ce are mai valoros: identitatea și moștenirea ei istorică.
Patrimoniu inestimabil, redus la o sumă în cont
Cele patru artefacte de aur, simboluri unice ale civilizației dacice, sunt în continuare dispărute. În schimb, România se laudă că a primit „compensații” financiare, ca și cum istoria poate fi tradusă în milioane de euro. Această tranzacție rușinoasă echivalează cu acceptarea pierderii unei bucăți din sufletul românesc, plătit la preț de piață de către o companie de asigurări.
Guvernul Bolojan, extazat de „banii de buzunar”
Premierul Ilie Bolojan jubilează: încă o sumă virată la buget, încă o ocazie de a acoperi găurile negre ale administrației. Pentru el, aurul dacic nu înseamnă identitate, ci „cash” pe care îl poate contabiliza la rubricile de venituri. În logica austerității lui Bolojan, cultura devine o marfă, iar istoria românilor – o simplă sursă de lichiditate.
O crimă împotriva memoriei naționale
În loc să fie protejat și apărat cu orice preț, tezaurul dacilor a fost expus imprudent în străinătate și pierdut. România se alege acum cu un cec, dar rămâne fără obiecte de patrimoniu cu valoare istorică și spirituală incomparabil mai mare decât suma primită. Este ca și cum ți-ai vinde trecutul la amanet.
Aurul se duce, factura rămâne
Cei care astăzi se felicită că „au recuperat banii” ar trebui să explice cum se recuperează memoria unui popor. Pentru că nu există despăgubire suficient de mare care să acopere pierderea unei părți din identitatea națională. România rămâne mai săracă, nu mai bogată, după acest furt – iar pentru clasa politică, satisfacția e că au mai pus mâna pe niște bani de buzunar.
