Vizită de imagine, discurs pentru export. România tace când vine vorba de propriile interese.
Ministra de Externe Oana Țoiu s-a aflat astăzi într-o vizită oficială la Kiev, unde s-a întâlnit cu președintele Volodimir Zelenski. Mesajul transmis: sprijin total și necondiționat pentru Ucraina. Nimic nou. Doar că, încă o dată, România oferă sprijin fără să ceară nimic în schimb, fără să-și apere public propriile priorități.
Declarația Oanei Țoiu a fost clară:
„Cât timp rezistă Ucraina, și securitatea noastră este protejată. Cine își dorește să abandonăm Ucraina, vrea să invităm bocancii ruși la noi în țară.”
Dar întrebarea legitimă e alta: Ce face România pentru securitatea și suveranitatea sa, în afară de a se baza pe sacrificiul altora?
Sprijinul pentru Ucraina – nobil, dar incomplet
Nimeni nu contestă faptul că România trebuie să sprijine Ucraina împotriva invaziei ruse. Dar sprijinul real implică și protejarea intereselor proprii: economice, etnice, teritoriale și de suveranitate.
În declarațiile Oanei Țoiu lipsesc subiecte esențiale:
- Drepturile românilor din Ucraina – niciun cuvânt despre învățământul în limba română sau reprezentarea politică a minorității române.
- Problema canalului Bîstroe – complet ignorată, deși are implicații directe asupra Deltei Dunării și ecosistemului nostru național.
- Compensații pentru pierderile logistice și comerciale suferite de România în contextul războiului.
Diplomație de PR – fără rezultate pentru români
Vizita la Kiev și mesajele frumos ambalate pot suna bine în rapoartele de la Bruxelles sau Washington. Dar în țară, românii așteaptă politică externă cu cap, nu cu aplauze.
România oferă:
- Coridoane de transport
- Găzduire pentru refugiați
- Sprijin militar și umanitar
- Poziție diplomatică de aliat constant
Dar ce a primit în schimb?
România – partener tăcut, nu „partener strategic”
„Dezvoltăm împreună un parteneriat strategic pentru pace și prosperitate”, a spus Țoiu.
Întrebarea e simplă: unde sunt beneficiile strategice pentru România?
- Avem zero garanții privind restituirea costurilor.
- Nu există protocol ferm pentru protejarea comunităților românești din Ucraina.
- Nu există nici măsuri de compensare pentru fermierii, transportatorii sau antreprenorii români afectați de război.
Cine critică Ucraina e trădător? Falsă dilemă morală
„Cine vrea să abandonăm Ucraina, vrea să invităm bocancii ruși la noi în țară.”
Această formulă retorică poate da bine pe rețele sociale, dar simplifică abuziv o dezbatere legitimă. A cere o politică externă echilibrată și rațională nu înseamnă abandonul Ucrainei. Înseamnă responsabilitate față de cetățenii proprii.
Concluzie: România merită mai mult decât diplomație simbolică
România a arătat solidaritate, a fost un vecin demn și generos. Dar a sosit timpul ca și clasa politică, în frunte cu ministra de Externe, să vorbească despre România, nu doar despre Ucraina.
Diplomația externă nu este despre fotografii și citate pompoase. Este despre rezultate, negocieri dure și interese protejate.
