Cinci vicepremieri. Da, ați citit bine. Asta este „viziunea de reformă” a premierului Ilie Bolojan, care, la instalarea sa în fruntea unui guvern PSD-PNL-USR-UDMR, promitea restructurare, eficiență și austeritate administrativă. În realitate, a livrat exact opusul: un guvern supradimensionat, cu posturi inventate pe bandă rulantă, menit nu să servească cetățeanul, ci să mulțumească partidele și clientelele lor.
Vicepreședintele AUR, Marius Lulea, a taxat rapid impostura acestui „guvern al egourilor”, descriindu-l fără menajamente drept „o adunare de măscărici” în care funcțiile sunt distribuite nu în funcție de competență, ci de nevoia de a hrăni orgoliile și de a împărți puterea între partide care nu mai au nicio legătură cu interesul public.
„Un guvern imens, mediocru. Au inventat posturi doar ca să hrănească ego-urile fiecăruia. Experiența lor profesională și educațională lasă grav de dorit”, a scris Marius Lulea într-o postare care a devenit rapid virală pe rețelele sociale.
Reformă? Sau reciclarea unui sistem toxic?
În ciuda promisiunilor de eficientizare, Guvernul Bolojan pare să urmeze traseul clasic al combinațiilor de culise: partide care se înțeleg perfect atunci când vine vorba de împărțit scaune și avantaje. Cinci vicepremieri, fiecare reprezentând o altă piesă din acest puzzle al compromisului, sunt expresia clară a lipsei de coerență și viziune guvernamentală.
Niciunul dintre acești vicepremieri nu vine cu un portofoliu profesional care să justifice poziția. În schimb, toți au în comun două trăsături: loialitate față de partid și obediență față de liderii lor politici. Reforma nu se face cu oameni mediocri puși pe criterii de apartenență, ci cu profesioniști care au demonstrat în carieră și care nu au nevoie de 7 consilieri și 3 secretare pentru a funcționa.
Un guvern pentru sine, nu pentru țară
Într-un context economic tensionat, cu deficit bugetar uriaș, taxele în creștere și sistemul public sufocat de ineficiență, Guvernul Bolojan pare rupt de realitate. În loc să reducă dimensiunea aparatului guvernamental, să elimine posturile decorative și să pună accent pe performanță, a ales calea comodă: să împartă funcții și să creeze iluzia stabilității prin supradimensionare.
Marius Lulea nu este singurul care critică acest aranjament. Tot mai mulți cetățeni, jurnaliști și analiști politici constată că ceea ce se contura ca o posibilă resetare a politicii românești s-a transformat rapid într-o parodie instituțională, în care forma bate fondul, iar interesele de partid primează în fața nevoilor societății.
Reforma s-a oprit la ușa Palatului Victoria
Guvernul Bolojan s-a prezentat ca o echipă de „reformatori”. În realitate, este doar o replică reîncălzită a vechilor guverne de coaliție, în care fiecare partid își cere tributul. În loc de eficiență, avem complicație. În loc de profesionalism, avem obediență. În loc de reformă, avem cel mai scump și inutil aparat administrativ din ultimii ani.
Iar vocea lui Marius Lulea nu face decât să exprime ce gândesc deja milioane de români: am fost din nou păcăliți cu promisiuni frumoase, dar realitatea ne-a trântit în față o nouă structură greoaie, departe de orice idee de meritocrație.
