România nu are nevoie de taxe mai mari, ci de o economie mai mare. De o strategie națională care să pună în valoare resursele pe care le avem deja: agricole, umane, naturale și industriale. Marius Lulea afirmă clar: „Noi trebuie să creștem economia, să avem ramuri-cheie parte a fluxului global, nu să punem biruri tot mai mari pe spinarea celor care muncesc.”
Avem pământ fertil, avem păduri, avem oameni care încă știu să muncească. Dar statul nu încurajează producția, ci consumul din import. Nu susține dezvoltarea unor ramuri economice strategice, ci crește birocrația și pune frână inițiativei românești. E nevoie de o nouă viziune: să investim în domenii-cheie, unele pentru a acoperi nevoile interne – alimente, medicamente, materiale de construcții –, altele pentru a deveni competitivi la export – mobilă de lux, armament, produse tehnologice.
De ce nu construim nave maritime? Avem șantiere navale, Dunăre și Marea Neagră. De ce nu producem armament? Am avea și cerere, și industrie angrenată – metalurgie, electronică, inginerie. De ce nu exportăm mobilă scumpă din lemn, în loc să exportăm trunchiuri brute? Lemnul nostru e valoros, dar statul îl vinde ieftin, iar alții îl prelucrează și fac profit.
Din păcate, actuala structură politică este slabă, incompetentă și complet incapabilă să înțeleagă aceste realități economice fundamentale. Conducătorii de azi nu gândesc în termeni de dezvoltare pe termen lung, ci doar în cicluri electorale, comisioane și funcții. În loc să construiască o economie națională solidă, continuă să vâneze taxele celor care muncesc, să sugrume inițiativa privată și să ignore potențialul uriaș al acestei țări.
Este timpul ca România să intre în fluxul economic global ca producător, nu ca piață de desfacere. Să susținem antreprenorii români, să investim în educație tehnică, în tehnologie și infrastructură. Creșterea economică vine din muncă, din valoare adăugată, nu din biruri și biruri. România poate deveni o forță economică, dar numai dacă rupe lanțurile dependenței și începe să producă din nou cu cap și cu suflet.
Marius Lulea: trebuie să creștem economia, nu taxele. România are resurse, dar nu are voință politică
România nu are nevoie de taxe mai mari, ci de o economie mai mare. De o strategie națională care să pună în valoare resursele pe care le avem deja: agricole, umane, naturale și industriale. Marius Lulea afirmă clar: „Noi trebuie să creștem economia, să avem ramuri-cheie parte a fluxului global, nu să punem biruri tot mai mari pe spinarea celor care muncesc.”
Avem pământ fertil, avem păduri, avem oameni care încă știu să muncească. Dar statul nu încurajează producția, ci consumul din import. Nu susține dezvoltarea unor ramuri economice strategice, ci crește birocrația și pune frână inițiativei românești. E nevoie de o nouă viziune: să investim în domenii-cheie, unele pentru a acoperi nevoile interne – alimente, medicamente, materiale de construcții –, altele pentru a deveni competitivi la export – mobilă de lux, armament, produse tehnologice.
De ce nu construim nave maritime? Avem șantiere navale, Dunăre și Marea Neagră. De ce nu producem armament? Am avea și cerere, și industrie angrenată – metalurgie, electronică, inginerie. De ce nu exportăm mobilă scumpă din lemn, în loc să exportăm trunchiuri brute? Lemnul nostru e valoros, dar statul îl vinde ieftin, iar alții îl prelucrează și fac profit.
Din păcate, actuala structură politică este slabă, incompetentă și complet incapabilă să înțeleagă aceste realități economice fundamentale. Conducătorii de azi nu gândesc în termeni de dezvoltare pe termen lung, ci doar în cicluri electorale, comisioane și funcții. În loc să construiască o economie națională solidă, continuă să vâneze taxele celor care muncesc, să sugrume inițiativa privată și să ignore potențialul uriaș al acestei țări.
Este timpul ca România să intre în fluxul economic global ca producător, nu ca piață de desfacere. Să susținem antreprenorii români, să investim în educație tehnică, în tehnologie și infrastructură. Creșterea economică vine din muncă, din valoare adăugată, nu din biruri și biruri. România poate deveni o forță economică, dar numai dacă rupe lanțurile dependenței și începe să producă din nou cu cap și cu suflet.
