Într-o decizie care ridică semne serioase de întrebare privind respectarea riguroasă a principiilor constituționale și a bunelor practici în funcționarea unei instituții fundamentale a statului, Marian Enache a fost numit președinte interimar al Curții Constituționale, la o zi după ce mandatul său oficial a expirat.
Fostul președinte al CCR fusese ales în această funcție în urmă cu trei ani, în baza Hotărârii nr. 14/2022 a Plenului Curții. Mandatul său a expirat pe 10 iunie 2025. Cu toate acestea, în locul unei retrageri firești și a desemnării unui succesor, Curtea a adoptat rapid o nouă hotărâre, prin care Enache este reconfirmat ca președinte interimar — o decizie cu aparența clară a unei prelungiri artificiale a controlului asupra instituției, în ciuda expirării mandatului său.
Este cu atât mai îngrijorător cu cât mandatul de judecător al lui Marian Enache expiră și el în luna iulie, ceea ce face din această interimat o soluție de scurtă durată, dar cu miză simbolică și strategică majoră: păstrarea influenței asupra unei instituții-cheie într-un context politic din ce în ce mai tensionat.
Alături de Enache, și mandatele judecătorilor Livia Stanciu și Attila Varga se încheie în luna iulie, ceea ce va genera o remaniere semnificativă în componența CCR. În loc să se preocupe de o tranziție firească și transparentă, Curtea pare să favorizeze soluții de menținere în funcție prin interpretări forțate ale regulamentelor interne.
Textul publicat în Monitorul Oficial face trimitere la dispoziții din Legea nr. 47/1992 și din propriul Regulament de organizare și funcționare, dar evită orice referire clară la motivația excepțională a acestei numiri interimare, ceea ce întărește percepția de manevră opacă, menită mai degrabă să salveze o poziție de putere decât să protejeze autoritatea Curții.
Această decizie ridică suspiciuni legitime privind modul în care se respectă în România separația puterilor în stat, dar și autonomia reală a Curții Constituționale, în fața unor presiuni sau interese politice de moment.
Într-o democrație funcțională, interimatul nu trebuie să devină o portiță pentru perpetuarea influenței. Din păcate, ceea ce vedem acum pare să fie exact contrariul.
