Marian Enache sfidează bunul-simț: „De ce să nu primesc?” – Replica care explică perfect falimentul moral al clasei politice
Într-o Românie cu spitale prăbușite, școli fără căldură și pensii minime de subzistență, președintele Curții Constituționale cere și el „dreptul” la 36.000 de euro ca primă de pensionare. Nu pentru merite excepționale. Ci „pentru că și alții au luat”.
Marian Enache, președintele Curții Constituționale a României, a oferit zilele trecute o mostră de sinceritate cinică, care ar trebui predată la cursurile de impostură instituțională: întrebat dacă merită prima de pensionare de 36.000 de euro, a răspuns sec – „De ce să nu primesc? Alții au beneficiat de mai mult.”
În această replică scurtă se regăsește toată aroganța, detașarea și disprețul unei elite care s-a decuplat complet de realitatea trăită de cetățeanul de rând. Pentru Enache – fost deputat FSN, fost om de partid, reconvertit în „gardian al Constituției” – nu contează dacă e moral, dacă e corect sau dacă e echitabil. Contează doar precedentul: „și alții au luat”.
Justiție pe logica „și alții fură”
În orice stat funcțional, funcția de președinte al Curții Constituționale ar trebui să fie una de o sobrietate absolută, un model de echilibru și integritate. În România însă, poziția este folosită ca rampă de lansare spre pensii speciale, bonusuri opace și privilegii nemeritate.
Justificarea lui Enache – „de ce să nu primesc?” – e echivalentă cu „de ce să nu profit și eu de sistem, dacă e permis?”. Este aceeași logică prin care se justifică corupția: „așa se face”, „nu sunt singurul”, „e legal”.
România privilegiilor legale, nu a echității
În timp ce milioane de români trăiesc cu pensii de 1.200 – 1.800 lei, un înalt funcționar care a fost mai mult politician decât magistrat primește un „cadou de retragere” echivalent cu salariile brute pe 3 ani ale unui medic debutant. Și nici măcar nu înțelege de ce opinia publică e revoltată.
Aceasta este tragedia României: nu că există un sistem care permite astfel de aberații, ci că oamenii care le încasează nu simt nicio urmă de rușine. Din contră, le consideră un drept firesc, o „compensație”.
Cine răspunde?
Nimeni. CCR este intangibilă. Pensia specială e „legală”. Prima de pensionare e „regulamentară”. Totul e „în regulă”, doar că țara e pe marginea prăpastiei, cu generații care pleacă în străinătate pentru o viață demnă, în timp ce „domnii Enache” adună bonusuri și privilegii pentru că… „se poate”.
Declarația lui Marian Enache nu este doar scandalos de arogantă, ci și revelatoare. Ea exprimă adevărata filozofie a sistemului românesc de putere: nu contează cât de absurd este privilegiul, atâta timp cât este „legalizat” printr-un act normativ croit exact pentru cei care urmează să-l încaseze. Și, mai grav, ei nici măcar nu se mai ascund. Răspunsul vine senin: „De ce să nu primesc?”
România nu va avea justiție autentică până când astfel de mentalități nu vor fi alungate din funcțiile publice. Nu prin reforme cosmetice, ci prin presiune civică, voință politică reală și refuzul ferm de a mai accepta hoția legalizată sub pretextul precedentului.
