De la Palatul Victoria la CJ Buzău: Marcel Ciolacu și arta retragerii în aplauze tăcute
PSD îl retrage „cu onoare” pe fostul premier într-un post de provincie. Repliere tactică sau eșec de etapă?
Marcel Ciolacu, fost premier și lider politic național, pare să-și fi încheiat cariera „mare” pe scena centrală. Într-un context politic în care PSD se reorganizează discret, iar Ciolacu a pierdut atât poziția de premier, cât și influența din partid, revenirea sa ca posibil candidat la Consiliul Județean Buzău nu pare o ascensiune, ci o aterizare forțată în siguranță.
De la vârf înapoi la bază: mutare strategică sau scăpare de sub radar?
Oficial, nimic nu e bătut în cuie. Neoficial însă, PSD Buzău discută deschis despre candidatura sa, în locul lăsat liber de Lucian Romașcanu. Romeo Lungu, liderul PSD județean, admite discuțiile, iar primarul Buzăului, Constantin Toma — cândva un critic acid al conducerii PSD — este „deschis la colaborare”.
Semnal clar că jocul e în curs, iar Ciolacu nu mai joacă în liga mare, ci în meciurile liniștite, locale, unde nu se cere performanță, ci loialitate și tăcere.
Experiență sau reciclare politică?
Argumentul „experienței” este vehiculat, dar puțini uită de controversele legate de Urbis Serv și de contractele cu prejudicii estimate la peste 1,3 milioane de euro. Nicio condamnare, niciun verdict, doar tăcere instituțională și ieșiri din vizor.
Acum, o eventuală revenire în fruntea județului e ambalată ca gest de implicare locală, dar realitatea e că Buzăul nu este o rampă de lansare — ci un colac de salvare.
PSD: de la partid național la rețea de interese locale
Acest episod arată mai mult decât traseul personal al lui Ciolacu. Este simptomul unui PSD care nu mai are lideri naționali autentici, ci doar figuri reciclate, mutate strategic între posturi ca să evite prăbușirea totală.
Tot mai multe figuri din fostul „nucleu dur” al partidului sunt repoziționate în teritoriu. La Buzău, la Vaslui, la Neamț – unde baroni locali țin viu partidul, dar îi smulg orice urmă de proiect național.
Ciolacu, pion sau jucător?
În final, Marcel Ciolacu este în pericol să devină un „fost” cu rol decorativ. Fără influență reală în PSD, fără portofoliu concret de reforme ca premier și cu o imagine de „tehnician politic” în declin, singura miză rămasă este conservarea puterii la nivel local.
Pentru PSD, e o soluție temporară. Pentru România, e o altă dovadă că rotirea cadrelor rămâne politica de stat. Iar pentru alegători, e doar un nou episod din serialul „Cum se retrag foștii fără să pară învinși”.
