Un mesaj ferm sau o generalizare periculoasă?
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a transmis un mesaj tranșant către cetățeni: „Cei care își vând voturile, își vând țara.” Declarația vine în contextul apropiatelor alegeri prezidențiale și al referendumului privind aderarea la Uniunea Europeană.
Deși tonul său pare moral și patriotic, afirmația ridică semne de întrebare. Cine sunt cei care își vând votul? Ce se face concret pentru a preveni coruperea alegătorilor? Și cât de corect este să pui eticheta de „trădător” pe alegătorii vulnerabili?
Sărăcia nu e trădare, e neglijență guvernamentală
Într-o țară în care mulți cetățeni trăiesc cu mai puțin de 100 de euro pe lună, problema nu este moralitatea alegătorilor, ci incompetența și indiferența clasei politice, indiferent de orientarea ei.
Oamenii nu-și vând votul din plăcere, ci din nevoie. Faptul că acest comportament este condamnat de la înălțimea unei funcții prezidențiale, fără a recunoaște cauzele sociale, e nu doar lipsit de empatie, ci și profund nedrept.
Cine combate cu adevărat cumpărarea voturilor?
Întrebarea-cheie nu este doar cine își vinde votul, ci cine îl cumpără și de ce nu este tras la răspundere. Declarația Maiei Sandu nu vine la pachet cu acțiuni clare împotriva celor care:
- distribuie bani sau bunuri în campanii electorale,
- manipulează votul prin șantaj, promisiuni sau dezinformare,
- folosesc rețelele de influență locală pentru a cumpăra conștiințe.
În lipsa unor anchete publice și a unor măsuri concrete împotriva corupției electorale organizate, apelul la morală rămâne un simplu discurs de campanie.
Vinovatul convenabil: cetățeanul sărac
Discursul „votul vândut este trădare” are o problemă fundamentală: mută vina de la sistem la individ, de la partidele care corup, la cetățenii care cad pradă corupției. Aceasta nu este o cale spre responsabilizare, ci una spre stigmatizare.
În loc să fie tratați ca victime ale unui sistem politic care nu le oferă alternative reale, alegătorii vulnerabili devin țapi ispășitori ai eșecului național.
Nu poți cere onoare de la cei abandonați
Mesajul Maiei Sandu ar fi avut greutate dacă venea însoțit de măsuri clare împotriva corupției electorale și de sprijin real pentru cei vulnerabili. Fără acestea, rămâne doar o declarație tăioasă, care riscă să rupă și mai mult legătura dintre cetățeni și stat.
O democrație nu se construiește cu etichete, ci cu încredere, reforme și respect față de oameni. Mai ales față de cei care nu-și permit luxul de a fi idealiști.
