O decizie recentă a Curții Constituționale a României (CCR) a inflamat opinia publică: judecătorii au hotărât că veniturile soțiilor și soților demnitarilor nu mai trebuie publicate în declarațiile de avere. Această mișcare, venită într-un climat de profundă neîncredere în instituțiile statului, a fost percepută de mulți ca un atac direct la transparență și integritate.
Cel care profită cel mai mult de pe urma acestei decizii este chiar Marian Enache, șeful CCR, un personaj cu o apetență insațiabilă pentru bani publici. Cu o pensie specială de 64.000 lei pe lună și un salariu de 40.000 lei lunar, Enache încasează peste 100.000 de lei în fiecare lună, adică de aproape 100 de ori mai mult decât o pensie minimă în România.
Un stil de viață regesc, plătit de contribuabili
Nu doar că banii curg în buzunarul șefului CCR, dar aceștia vin într-o formă dublă, complet aberantă: salariu de demnitar activ și pensie specială în același timp. Această combinație toxică de privilegii a fost aspru criticată de societatea civilă, însă nimeni nu pare capabil să o oprească.
Și pentru că lăcomia nu are limite, Enache a trecut și la pasul următor: a decis că veniturile soției sale – 27.000 lei lunar – trebuie ținute la secret. Ce urmează? Case, mașini și conturi în numele soților și soțiilor, toate inaccesibile publicului. Este o rețetă perfectă pentru corupție.
CCR: gardienii Constituției sau protectorii privilegiilor?
Decizia CCR de a elimina obligația declarării veniturilor partenerilor de viață din declarațiile de avere este nu doar cinică, ci și periculoasă. Ea deschide calea unor transferuri nejustificabile între soți, astfel încât un demnitar să poată „albi” averi ilicite printr-o simplă „donare” către soț sau soție.
Evident, nu e vorba doar despre Enache. Potrivit datelor publice, ceilalți judecători CCR sunt la fel de bine plătiți, în unele cazuri încasând până la 150.000 lei lunar. Este un sistem feudal, în care un grup restrâns de „aleși” trăiește într-o bulă de lux, rupt complet de realitatea cetățeanului de rând.
Cine mai controlează controlorii?
Poate cel mai grav este faptul că CCR nu răspunde în fața nimănui, iar deciziile sale sunt definitive și obligatorii. Într-un stat democratic, transparența ar trebui să fie un principiu de bază. În România, însă, devine tot mai clar că se construiește o aristocrație a bugetarilor privilegiați, departe de orice control civic.
Concluzie
Cazul lui Marian Enache este emblematic pentru decăderea morală a unei părți a clasei conducătoare. În loc să fie un exemplu de echilibru și decență, șeful CCR acaparează venituri colosale, își ascunde averea familială și contribuie la erodarea încrederii în justiție și în stat.
