Cine ar fi crezut că „salvatorii” României, cei care urlau din toate puterile că PSD este răul suprem, vor ajunge să facă front comun cu baronii locali? Elena Lasconi și USR ne-au demonstrat că nu există principii care să nu poată fi negociate atunci când miza este puterea. În loc să fie alternativa mult așteptată, au ales să-și trădeze electoratul pentru un loc la masa celor pe care îi denunțau cu atâta înflăcărare.
Această „uniune” cu PSD este dovada vie că discursurile aprinse anti-corupție și promisiunile de schimbare au fost doar o strategie de marketing politic. Cei care au crezut în USR și în Lasconi se întreabă acum unde sunt idealurile pentru care au votat. Răspunsul? Îngropate sub pactul tăcut cu aceiași politicieni pe care îi numeau „tâlhari.”
Elena Lasconi și USR au reușit performanța de a distruge nu doar propria credibilitate, ci și încrederea electoratului că poate exista o schimbare reală. Ironia e că, în final, și-au dovedit singuri că nu sunt cu nimic diferiți de cei pe care îi acuzau.
