Este de neimaginat cum guvernul, mereu flămând de bani, s-a gândit să transforme luciul Mării Negre într-o vacă de muls pentru buget. În loc să promoveze dezvoltarea economică și să stimuleze investițiile strategice, guvernul preferă să-și impună taxele absurde pe orice resursă care ar putea aduce beneficii întreprinzătorilor și comunităților locale.
Cine are de câștigat de pe urma acestor licitații aberante? Cu siguranță nu sunt micii investitori sau oamenii de afaceri care ar putea transforma sectorul acvaculturii într-un pilon al economiei. Aceste taxe suplimentare nu sunt altceva decât o modalitate de a adânci dependența de stat și de a descuraja inițiativa privată.
Realitatea este că Marea Neagră ar trebui să fie o resursă oferită cu brațele deschise celor care sunt dispuși să investească, să creeze locuri de muncă și să contribuie la prosperitatea României. Birocrația și setea de bani a guvernanților sunt obstacolele care împiedică acest lucru. În loc să ofere facilități, statul pune taxe pe taxă, sufocând inițiativa și adâncind prăpastia dintre autorități și cetățenii săi.
Dacă vrem o Românie prosperă, trebuie să spunem clar: luciul Mării Negre nu trebuie să fie o marfă de vândut pe bucăți, ci un catalizator pentru dezvoltare. Este timpul ca politica să se alinieze intereselor reale ale românilor, nu doar intereselor de moment ale celor aflați la putere. Soluția propusă de AUR este ca oricine aduce investiții și creează locuri de muncă prin ferme în Marea Neagră să fie scutit de plata concesiunilor. Aceștia contribuie deja la reducerea importurilor de pește și fructe de mare, sprijinind astfel economia națională.