Dreptul UE se opune unei decizii prin care se constată nelegalitatea compunerii completurilor de judecată din cadrul unei instanţe supreme pentru motivul că aceste completuri nu sunt specializate, precizează Michal Bobek, avocatul general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).
Curtea Constituțională a României CCR) declarase completurile de 3 judecători de la Înalta Curte ca fiind Nelegal constituite, pe motiv că ”nu sunt specializate” – în plin scandal al legilor Justiției. Prin declararea nelegală a completurilor de 3 der către CCR, au scăpat de Justiție numeroși oameni politici și de afaceri înculpați la Înalta Curte la completurile de 3 judecători. Printre aceștia, Darius Vâlcov, Sebastian Ghiță, o parte din membrii familiel Cosma de la Prahova etc.
Avocatul general al CJUE a prezentat, joi, concluziile în cauzele conexate C-357/19, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi alţii/QN şi alţii, şi C-547/19, CY şi alţii, cauza C-379/19, DNA – Serviciul Teritorial Oradea/IG şi alţii, şi cauzele conexate C-811/19 şi C-840/19, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi alţii/FQ şi alţii.
Mai multe instanţe din România au înaintat, în anul 2019, Curţii de Justiţie o serie de întrebări preliminare privind statul de drept, independenţa judecătorilor şi combaterea corupţiei.
“Dreptul Uniunii se opune însă unei decizii prin care se constată nelegalitatea compunerii completurilor de judecată din cadrul unei instanţe supreme pentru motivul că aceste completuri nu sunt specializate, dacă o astfel de constatare este susceptibilă să aducă atingere protecţiei efective a intereselor financiare ale Uniunii”, explică avocatul CJUE.
Avocatul general Bobek propune Curţii să declare că articolul 325 alineatul (1) TFUE se opune unei decizii a unei curţi constituţionale naţionale, precum Decizia 417/2019, prin care se constată nelegalitatea compunerii completurilor de judecată ale instanţei supreme naţionale care se pronunţă în primă instanţă asupra unor infracţiuni de corupţie pentru motivul că aceste completuri nu sunt specializate în materie de corupţie, deşi judecătorilor care fac parte din completurile menţionate le-a fost recunoscută specializarea necesară, atunci când o astfel de constatare este susceptibilă să genereze un risc sistemic de impunitate în ceea ce priveşte infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
Avocatul general arată că încălcarea normei naţionale privind compunerea completului de judecată în prezenta cauză nu constituie o încălcare a articolului 47 din cartă.
“Primo, condiţia specializării pare să aibă un caracter eminamente formal. Secundo, această regulă pare a fi o excepţie destul de limitată care se aplică numai în domenii juridice specifice şi în etapa primei instanţe. Tertio, alte elemente suplimentare ar indica lipsa caracterului ‘flagrant’ al încălcării”, arată avocatul.
În ceea ce priveşte protecţia intereselor financiare ale Uniunii, avocatul general consideră că decizia în discuţie nu îndeplineşte cerinţele articolului 325 alineatul (1) TFUE menţionate mai sus, întrucât ar putea să se ridice îndoieli serioase în ceea ce priveşte consecinţele practice, în general perceptibile sau aşteptate, ale acesteia.
“Decizia 417/2019 impune rejudecarea în primă instanţă a tuturor cauzelor aflate în etapa apelului, în care hotărârea primei instanţe a fost pronunţată între 21 aprilie 2003 şi 22 ianuarie 2019. Ţinând seama de nivelul general de complexitate a cauzelor privind infracţiunile de corupţie săvârşite de persoanele care intră în sfera de competenţă a ÎCCJ, precum şi de probabilitatea declarării unui apel, efectele aşteptate în mod rezonabil ale acestei hotărâri sunt foarte extinse”, susţine Michal Bobek.
Pe de altă parte, avocatul general propune Curţii să declare că dreptul Uniunii nu se opune deciziei unei curţi constituţionale naţionale, precum Decizia 51/2016, prin care se declară neconstituţională punerea în executare de către serviciile naţionale de informaţii a unor măsuri de supraveghere tehnică în cadrul unui proces penal şi prin care se impune excluderea din procesul penal a oricărei probe astfel obţinute.
“În opinia avocatului general, dreptul Uniunii nu reglementează modul în care sunt puse în executare măsurile de supraveghere tehnică în cadrul unui proces penal şi nici rolul şi competenţele serviciilor naţionale de informaţii. În acest cadru, o curte constituţională naţională este în mod natural în măsură să declare că anumiţi actori sau organe nu pot pune în executare măsuri de supraveghere tehnică. Faptul că o astfel de decizie constituţională va avea repercusiuni procedurale asupra procedurilor penale în curs şi viitoare în materie de corupţie este o consecinţă necesară şi logică”, se precizează în document.
În ceea ce priveşte sancţiunile disciplinare pentru nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, avocatul general consideră că dreptul Uniunii se opune iniţierii unei proceduri disciplinare împotriva unei judecător pentru simplul motiv că acesta a sesizat Curtea cu o cerere de decizie preliminară în care repune în discuţie jurisprudenţa curţii constituţionale naţionale şi invocă posibilitatea de a lăsa neaplicată această jurisprudenţă.
Judecătorii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene urmează să pronunţe la o dată ulterioară hotărârea cu privire la aceste cauze.
