În loc de sprijin, au primit teroare fiscală. În loc de încurajare, au primit amenințări. Sub conducerea primăriței Elena Lasconi, Câmpulung Muscel a devenit terenul unui experiment administrativ brutal, în care cetățenii sunt forțați să suporte o povară fiscală halucinantă de până la 500%. Măsurile, inspirate vizibil din „modelul Bolojan”, sunt implementate cu o mână de fier și zero empatie față de realitatea economică a oamenilor care trăiesc în oraș.
Reforma de fațadă – pedeapsa pentru sărăcie
Sub pretextul „gospodăririi orașului” și al „curățeniei urbane”, administrația Lasconi a scos la înaintare o serie de măsuri coercitive care pun o presiune uriașă pe umerii cetățenilor. Comunicatul emis de Primărie nu lasă loc de interpretări: cine nu respectă o listă lungă de obligații privind întreținerea gospodăriei, riscă amenzi usturătoare și, mai grav, impozite de cinci ori mai mari decât în mod normal.
Astfel, oameni care abia își pot permite reparații minore riscă să fie pedepsiți cu o fiscalitate de tip punitiv, fără a primi în schimb niciun sprijin concret pentru reabilitarea clădirilor sau simplificarea procedurilor administrative.
De la civism la abuz
Deși prezentate drept măsuri de igienă colectivă și bună vecinătate, obligațiile impuse seamănă mai degrabă cu un cod disciplinar strict, menit să transforme cetățeanul într-un executant umil și constant verificat. Curățarea jgheaburilor, toaletarea arborilor, întreținerea rigolelor și a fațadelor, toate acestea devin sarcini obligatorii, iar nerespectarea lor se pedepsește cu amenzi de până la 2.500 de lei.
Însă partea cea mai tulburătoare este amenințarea cu majorarea impozitelor la 500%, aplicată oricărei clădiri etichetate „neîngrijită” sau „abandonată” de funcționarii locali. Cu alte cuvinte, sărăcia devine o infracțiune în viziunea administrației Lasconi.
O administrație care sancționează, nu ajută
Într-un oraș în care multe dintre clădirile istorice sunt în prag de ruină, nu din rea voință, ci din lipsa cronică de fonduri, decizia de a înăspri fiscalitatea în loc de a oferi sprijin pentru restaurare este nu doar cinică, ci complet deconectată de la realitatea socială. În loc să creeze fonduri pentru reabilitări sau programe de parteneriat public-privat, administrația preferă sabia fiscală și patrulele Poliției Locale care vor face „controale de specialitate” pentru a sancționa abaterile.
Cetățenii, ținte ale unei administrații agresive
Multe voci din comunitate reclamă faptul că noul val de măsuri nu are nimic de-a face cu modernizarea urbană, ci doar cu o dorință de impunere autoritară a unei viziuni rigide și punitiviste. O viziune în care oamenii nu sunt parteneri ai schimbării, ci suspecți de neglijență, vânați și taxați.
De la primar-gazdă la primar-pedepsitor
Elena Lasconi a promis, în campania electorală, un oraș curat și administrat eficient. Ce nu a spus însă este că drumul către această viziune va fi plin de pedeapsă, birocrație și impozite sufocante. Reforma nu poate exista fără empatie, iar dezvoltarea urbană nu se face cu forța, ci cu sprijin și dialog.
În forma sa actuală, planul Lasconi nu este decât o formă mascată de colectare agresivă de fonduri pe spatele cetățenilor. Și, la final, nu va curăța orașul – ci îl va goli de oameni.
