Să privim partea plină a paharului: reducând numărul de elevi care vor primi bursă, guvernanții vor avea mai mulți bani să plătească pensiile speciale. Că doar n-ați vrut ca banii de la buget, adică banii noștri, ai părinților care ne plătim taxele și impozitele, să meargă la copiii noștri.
Nu, banii trebuie să meargă la specialii lor, la șmecherii pensionați la 43 de ani. Este drept că mulți dintre aceștia au trecut prin școală ca gâsca prin apă și unii au doar cu câteva clase mai mult ca trenul, nicicum să merite vreodată o bursă de merit, dar ce mai contează?
Ce-a fost a fost, contează ce va fi. Iar ce va fi vedem cu toții: o generație de copii ignorați, umiliți, frustrați și care vor vedea că degeaba învață ei de-i ia cu nădușeli, dacă n-au pe „cineva” care să-i angajeze pe o leafă bună la stat și apoi să-i pensioneze în floarea vârstei…
De fapt, ce-a făcut domnul Cîmpeanu prin ridicarea nivelului mediilor pentru bursele de merit a fost să-i lase fără 200 de lei pe lună tocmai pe copiii care aveau mai multă nevoie de banii ăștia amărâți. Pentru că, spunea tot aseară un specialist în educație, „scopul bursei de merit nu este să-i premiem pe cei cu note foarte mari, care au condiții mai bune, care fac meditații, au părinți care se preocupă de ei, ci tocmai pe elevii buni care dovedesc ambiția de a deveni și mai buni.
Este mai de dorit să ai un elev care ajunge de la media 7,50 la media 8,50, prin sârguință și muncă, decât un elev care a avut mereu nota 9,50, fiindcă a beneficiat de condiții mai bune de viață și studiu.”
Practic, tăind banii tuturor elevilor cu media 8,50, guvernanții lovesc tocmai în acei copii care și-au depășit condiția și au dovedit că pot învăța mai bine. Să te ascunzi în spatele unei retorici de tipul „le-am tăiat bursa, că oricum erau analfabeți funcționali” reprezintă un mod nu doar jenant, ci de-a dreptul ticălos de a aborda lucrurile.
