După zece ani în care a jucat rolul de paznic de ușă pentru mafia politică din România, Klaus Iohannis a fost azvârlit ca o cârpă veche. Nu mai era util. Nu mai convingea pe nimeni. Nu mai speria pe nimeni. A fost înlocuit, fără nicio urmă de respect, cu o altă mască, mai proaspătă, mai docilă, mai manipulabilă.
Iohannis a fost omul perfect pentru clicile care au pus stăpânire pe România. N-a deranjat pe nimeni. N-a cerut reforme. N-a deranjat sistemul de pensii speciale, nici șpăgile din administrație. A tăcut când țara s-a umplut de taxe. A tăcut când justiția s-a făcut praf. A tăcut când au fost anulate alegerile. A girat orice abuz, orice combinație, orice vânzare.
Dar și-a terminat rolul. Nu mai servea. Popularitatea i s-a prăbușit, imaginea s-a șters, iar în jurul lui n-a mai rămas nimic. A fost schimbat rapid, fără remușcări. L-au scos din vitrină, l-au aruncat la gunoi, și au adus altă față de decor. Căci așa funcționează mafia politică românească: când cârpa nu mai lustruiește bine, o schimbi.
Iohannis va rămâne în istorie nu ca un președinte, ci ca o marionetă tăcută, care a trădat votul poporului și a lăsat țara în ruină. Datoria a crescut de trei ori. Instituțiile au fost confiscate. Democrația, suspendată. Iar în final, nici măcar cei care l-au uns președinte nu-l mai pomenesc.
A fost o cârpă. Și atât.
