Klaus Iohannis, acest far călăuzitor al nimicului, încearcă din răsputeri să oprească ascensiunea lui Călin Georgescu. De ce? Pentru că în spatele aerului său solemn și al frazelor goale se ascunde o panică uriașă: teama de a da socoteală pentru modul catastrofal în care a fost condusă România în ultimii 10 ani.
Sub Iohannis, Constituția a devenit un decor, o piesă de mobilier de care nimeni nu se mai împiedică. Legile? O formalitate supărătoare, care se poate ignora pentru „binele superior” al regimului său. În tot acest timp, țara a fost împinsă din criză în criză, de la pandemii gestionate haotic, la inflație galopantă și împrumuturi care ne sufocă viitorul.
Călin Georgescu, cu mesajul său simplu și direct, reprezintă ceea ce Iohannis nu poate înțelege: dorința românilor de a se elibera de un sistem corupt și opresiv. Și asta îl sperie cel mai tare pe Iohannis și pe camarila lui. Nu pentru că Georgescu ar fi un pericol pentru democrație, ci pentru că este un pericol pentru liniștea lor.
De fapt, disperarea regimului său nu este decât reflexul fricii. Frica de popor, frica de pierderea privilegiilor, frica de un viitor în care nu mai există imunitate pentru hoție și incompetență. Călin Georgescu nu este doar un candidat; este, pentru Klaus Iohannis, o oglindă care îi arată eșecul. Iar asta doare cel mai tare.
lucrurile nu vor ramane asa . poporul asta a strans multa furie . care intr-o zi se ,va revarsa asupra lor foarte dureros
voi iesi in strada sa-mi apar drepturile si votul : afara cu tradatori din tara