Ipocrizie fiscală pe timp de criză: Kelemen Hunor condamnă politicile pe care UDMR le-a susținut
România se îndreaptă cu pași repezi spre un nou val de austeritate mascată sub eticheta „responsabilității bugetare”. În acest context, președintele UDMR, Kelemen Hunor, pare să descopere, cu o întârziere de trei ani, că majorarea taxelor fără reforme reale este o greșeală gravă. Mai mult, ne explică senin că taxele trebuie crescute doar în caz de „avarie” – de parcă România nu se scufundă deja în criza pe care coaliția din care a făcut parte a generat-o.
Discursuri elegante după ce ai apăsat pedala risipei
UDMR a fost parte activă din guvernările care au contribuit la explozia cheltuielilor publice, creșterea aparatului bugetar și menținerea privilegiilor pentru sectoare ineficiente. Acum, Kelemen Hunor propune exact ce ar fi trebuit făcut încă din 2021: comasarea instituțiilor, reformarea contractelor colective de muncă, disponibilizări din sectorul public și modificări de legislație.
Întrebarea legitimă este: unde era această viziune lucidă când UDMR negocia portofolii și funcții în Guvern? De ce n-a fost aplicată nicio măsură reală de reformă cât timp a avut miniștri și influență?
Găurile nu le-au făcut cetățenii. Dar cine le-a făcut?
Hunor afirmă că „nu cetățenii au creat această gaură bugetară” – și are dreptate. Dar uită să spună cine a susținut bugetele nesustenabile, cine a girat creșteri salariale nestructurate și cine a închis ochii la clientelismul din administrația publică. E ușor să dai vina pe sistem după ce l-ai întreținut ani la rând.
România plătește pentru populismul electoral din trecut
Promisiunile de majorări salariale, investiții record și „nicio taxă nouă” au fost simple slogane electorale, iar nota de plată vine acum. Reducerea deficitului bugetar nu poate fi realizată doar prin taxe, dar exact asta se pregătește: TVA mai mare, impozit pe profit crescut, dividende mai mult taxate. Nimeni nu vorbește serios despre reducerea cheltuielilor cu adevărat inutile, începând cu agenții de stat redundante, companii de stat falimentare și funcții parazitare.
Concluzie: Cine ne explică reforma, să o fi făcut, nu doar comentat
Kelemen Hunor vrea să pară vocea rațiunii, dar rațiunea vine prea târziu, iar moralitatea dispare complet atunci când îți critici propriile guvernări. România nu are nevoie de teoreticieni ai reformei, ci de lideri care să aplice reforma când au puterea, nu după ce au pierdut-o.
