Războiul din Ucraina a reactivat alianţa transatlantică, dar relaţia dintre Statele Unite şi partenerii europeni este din ce în ce mai dezechilibrată, Europa rămânând în urmă, cu un decalaj care se accentuează.
Editorialistul Gideon Rachman susține, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times, că dependenţa Europei de SUA în materie de tehnologie, energie, capital şi protecţie militară subminează constant orice aspiraţii ar avea Uniunea Europeană pentru «autonomie strategică»
În 2008, economiile UE şi SUA aveau aproximativ aceeaşi mărime. Dar, de la criza financiară mondială, performanţele economice au început să se distanţeze dramatic.
Peisajul tehnologic european este dominat de companii americane precum Amazon, Microsoft şi Apple. Principalele şapte firme de tehnologie din lume, din punctul de vedere al capitalizării, sunt toate americane. În topul 20 sunt doar două companii europene, ASML şi SAP.
China şi-a dezvoltat propriii giganţi tehnologici, dar grupurile europene performante sunt achiziţionate frecvent de companii americane. Skype a fost cumpărată de Microsoft în 2011, DeepMind a fost achiziţionată de Google în 2014, iar dezvoltarea inteligenţei artificiale va fi, probabil, dominată de firme americane şi chineze.
Universităţile de prim rang care alimentează sectorul companiilor tehnologice start-up din SUA lipsesc în Uniunea Europeană. Clasamentele Shanghai şi THE cu principalele universităţi din lume au doar câte o universitate UE în topul 30. Marea Britanie este mai bine la acest capitol, datorită universităţilor Cambridge, Oxford şi Colegiul Imperial Londra.
În 1990, Europa producea 44% din semiconductorii fabricaţi pe plan mondial, dar acum ponderea este de 9%, faţă de 12% pentru SUA.
Spre deosebire de Europa, Statele Unite dispun de multe resurse energetice ieftine. Revoluţia tehnologiilor de şist a transformat Statele Unite în cel mai mare producător de petrol şi gaze.
Între timp, preţurile la energie în Europa au crescut semnificativ. Războiul din Ucraina şi pierderea gazului rusesc ieftin înseamnă că industria europeană plăteşte de obicei preţuri de trei-patru ori mai mari pentru energie decât competitorii americani. Iar managerii europeni pesimişti afirmă că această situaţie conduce deja la închiderea de fabrici în Europa.
