Sorin Grindeanu, proaspăt uns în fruntea Camerei Deputaților, s-a trezit brusc preocupat de „scăpările de sub control” ale indemnizațiilor din consiliile de administrație ale companiilor subordonate Ministerului Transporturilor. Ironia? Exact acest minister l-a condus, fără întrerupere, timp de trei ani și jumătate. Iar în toată această perioadă, nu l-am auzit niciodată vorbind despre salariile obscene din CA-uri. Nu l-a deranjat că un membru mergea o dată pe lună la o ședință și încasa mai mult decât președintele țării. Acum însă, când nu mai are nicio responsabilitate executivă, își aduce aminte că „lucrurile au scăpat de sub control”.
Ipocrizie de manual
Declarațiile lui Grindeanu sunt un exercițiu de ipocrizie politică rar întâlnit chiar și în peisajul românesc. Timp de peste trei ani, a fost unul dintre cei mai influenți oameni din Guvern, având control direct asupra companiilor din Transporturi. Dacă voia, putea schimba grilele de salarizare, putea face ordine în sinecurile politice care bântuie consiliile de administrație. Dar nu a făcut nimic. A preferat tăcerea complice și liniștea funcției. Acum, din noua postură de politician „moralizator”, promite schimbări. Târziu, inutil și lipsit de credibilitate.
Autonomie? Nu și când e vorba de bani publici
Grindeanu invocă, ca o scuză, legea 109 privind guvernanța corporativă, care ar oferi autonomie companiilor de stat în stabilirea indemnizațiilor. Dar omite convenabil că Ministerul Transporturilor are reprezentanți direcți în aceste CA-uri. Omite să spună că majoritatea consiliilor sunt populate politic, iar „autonomia” este de fapt un paravan pentru sinecuri. Iar dacă aceste indemnizații sunt mai mari decât salariile demnitarilor de vârf ai statului, atunci nu mai vorbim despre autonomie, ci despre jaf legalizat din bani publici.
Unde erai, domnule ministru, când România avea nevoie de transparență?
Dacă există cineva care trebuia să ia atitudine, acela era Sorin Grindeanu. În calitate de ministru, avea puterea și responsabilitatea să ceară transparentizarea veniturilor din companiile de stat. Putea impune criterii de performanță, reguli clare, plafonări. Nu a făcut nimic. Acum, vorbește despre „grile de bun simț” ca și cum ar fi un consultant extern, venit să repare o situație moștenită. Nu, domnule Grindeanu, ați fost acolo, în centrul deciziei, și nu ați mișcat un deget.
Lecții de morală din partea celor care au tăcut complice
România nu duce lipsă de promisiuni. Duce lipsă de asumare. Sorin Grindeanu a avut toate pârghiile necesare să oprească aceste abuzuri salariale. Nu a făcut-o. Iar acum, după ce și-a asigurat o funcție confortabilă în Parlament, încearcă să spele imaginea unui mandat șters cu vorbe despre „echitate” și „justiție socială”. Din păcate pentru el – și pentru noi –, credibilitatea nu se recuperează cu declarații, ci cu fapte. Iar faptele lipsesc.
