Într-un nou episod al teatrului politic marca USR, Clotilde Armand – fosta primăriță a Sectorului 1 – își face din nou simțită prezența în spațiul public, de această dată nu cu soluții sau fapte, ci cu lecții de moralitate ținute de pe un piedestal fragil, clădit pe scandaluri, conflicte de interese și decizii ANI. Fără urmă de autocritică, dar cu un tupeu care frizează ridicolul, Armand acuză Curtea Constituțională și alte instituții ale statului că „ascund averi”, deși ea însăși are un dosar penal deschis pentru abuz în serviciu și a fost declarată incompatibilă.
Cine dă lecții cui?
Clotilde Armand s-a remarcat în mandatul de primar nu prin proiecte implementate, ci prin haos administrativ, conflicte deschise cu angajații instituției și acuzații de ilegalitate. În 2022, Agenția Națională de Integritate a stabilit clar: Clotilde s-a aflat în conflict de interese administrativ și incompatibilitate, după ce și-a numit propria persoană manager într-un proiect cu fonduri europene și și-a majorat salariul, în mod abuziv, cu fonduri publice.
Pe scurt: și-a dat singură bani în plus și a încălcat legea. Faptele nu sunt doar grave, ci au fost deja înaintate organelor de cercetare penală. Cu toate acestea, Clotilde Armand își permite astăzi să vorbească despre „integritate”, „transparență” și „corectitudine”, ca și cum nimic din trecutul ei nu s-ar fi întâmplat.
Justițiară de carton
Mesajele sale recente, în care critică decizia Curții Constituționale privind secretizarea declarațiilor de avere, sunt impregnate de populism și demagogie. Acuză personaje grele din sistemul de justiție și administrație – precum Marian Enache, președintele CCR, sau judecătoarea Lia Savonea – de lipsă de transparență, în timp ce propriul trecut o contrazice brutal.
Este greu de înțeles cum o persoană aflată sub lupa ANI și a procurorilor mai are curajul să se erijeze în apărătorul moralității publice. Aceasta nu mai este simplă nesimțire politică, ci ipocrizie dusă la extrem.
Când discursul bate realitatea
Clotilde Armand este prototipul politicianului care confundă vociferarea cu soluția și scandalul cu administrația. Nu a reformat Sectorul 1, nu a implementat politici coerente, dar a știut să se victimizeze și să își construiască o imagine de „lupă a corupției”. O imagine care, iată, se destramă în fața faptelor concrete: ilegalități comise în funcție publică, decizii ANI, anchetă penală în curs.
Astăzi, când România are nevoie de claritate, onestitate și administratori competenți, Clotilde Armand oferă exact opusul: conflict, manipulare și o morală de paradă, total lipsită de credibilitate.
Ipocrizia, singura constantă a „reformiștilor” de fațadă
Românii nu au uitat, iar încercările de a rescrie trecutul prin postări tăioase și acuze fără substanță nu spală faptele. Moralitatea nu este un slogan de campanie, ci un mod de a face politică. Iar Clotilde Armand, incompatibilă, urmărită penal și total lipsită de rezultate, nu este în măsură să țină lecții nimănui.
