Demisia lui Dragoș Anastasiu n-a fost o simplă reacție la un scandal vechi. A fost rezultatul unei operațiuni bine planificate, cu rădăcini adânci în structurile politice ale USR și PNL. L-au adus în guvern pentru imagine, l-au expus, iar când nu le-a mai fost util, l-au compromis public, cu o precizie demnă de o execuție politică.
USR s-a grăbit să aplaude. A jucat teatrul moralității, cu fraze despre demnitate și luptă autentică împotriva corupției. Dar nu a spus un cuvânt despre sistemul care a cerut șpaga sau despre ipocrizia de a colabora politic cu personaje vulnerabile. A tăcut și când s-au formulat denunțuri, și când presa prietenă l-a linșat pe Anastasiu, ca într-o campanie de discreditare bine direcționată.
PNL, pe de altă parte, s-a spălat pe mâini. Bolojan n-a zis nimic, apoi a acceptat demisia cu un zâmbet reținut. Ca și cum totul era planificat. Știa dosarul, știa riscurile, dar a tăcut până când Anastasiu a devenit povară.
Aceasta nu e reformă. Este manipulare. USR și PNL au orchestrat totul. Nu pentru că le pasă de morală, ci pentru că aveau nevoie de un vinovat. L-au găsit, l-au ars, și acum se prefac curați. România rămâne la fel. Doar vinovații de serviciu se mai schimbă.
