Povestea „boților ruși” și întrebarea care rămâne fără răspuns
În 2023, generalul Anton Rog, responsabil în cadrul SRI pentru zona de securitate cibernetică, declara public că instituțiile statului sunt pregătite să detecteze și să intercepteze orice tentativă de atac hibrid asupra alegerilor din România.
Mesajul era clar: România are capacitatea tehnică și instituțională de a identifica operațiuni de influență, rețele de boți și campanii coordonate de manipulare.
Un an mai târziu însă, discursul oficial s-a schimbat radical. Dintr-odată, explicația pentru rezultatele electorale incomode a devenit o presupusă intervenție a „boților ruși”, care ar fi influențat masiv votul – până la procente semnificative.
Problema este că această afirmație ridică o contradicție evidentă.
Dacă SRI avea capacitatea de a detecta și opri astfel de operațiuni, cum ar fi fost posibil ca o rețea de boți să influențeze alegerile într-o asemenea măsură fără să lase urme concrete? Fără dovezi publice, fără investigații finalizate, fără identificarea clară a rețelelor invocate?
În lipsa unor probe solide, rămân doar două posibilități incomode: fie instituțiile statului au supraestimat capacitatea de apărare împotriva atacurilor informaționale, fie povestea despre intervenția masivă a „boților ruși” a fost exagerată pentru a explica rezultate politice incomode.
Mai grav este efectul extern al acestei narațiuni. Dacă mesajul transmis partenerilor europeni este că alegerile din România pot fi manipulate masiv prin boți străini, atunci imaginea țării nu devine aceea a unui stat puternic, ci a unuia vulnerabil.
În diplomație și securitate, percepția contează enorm. Iar când chiar liderii statului ajung să vorbească despre influențe externe decisive în propriile alegeri, efectul poate fi devastator pentru credibilitatea instituțiilor.
România riscă astfel să transmită un mesaj periculos: că nu își poate proteja propriul proces democratic.
