În anul 1989, înaintea căderii comunismului, România producea anual peste 50.000 de tractoare. Mai bine de jumătate din acestea mergeau către export asigurând astfel o cantitate importantă de valută necesară importului de materii prime.
Lumea arabă reprezenta una din principalele zone de desfacere, de unde se lua la schimb petrol.
După 1989 FSN-ul lui Ion Iliescu împreună cu cei care conduceau aceste companii au pus România pe butuci și totul a ajuns la fier vechi. Teoriile lui Petre Roman cum că economia României nu era una performantă nu sunt susținute de realitate. În general vorbim doar despre o tentativă a celor care au condus țara în acea perioadă de a-și justifica politicile de falimentare și împărțire a avuției.
În realitate directorii de fabrici și politicienii au trecut la devalizarea acestora până nu a mai rămas nimic de furat. Nu de puține ori factura se făcea pe societățile private ale politicienilor însă cheltuielile erau numai ale statului român.
