Când austeritatea e doar pentru unii, iar sinecurile sunt protejate cu cinism
Într-o declarație care a stârnit indignare în rândul opiniei publice, premierul Ilie Bolojan a afirmat senin că „nu două posturi în plus vor face diferența”, referindu-se la cei cinci vicepremieri din actualul Guvern. Cu un ton aparent liniștit, dar profund disprețuitor față de românii care susțin bugetul acestui stat, Bolojan bagatelizează una dintre cele mai flagrante abateri de la ceea ce el însuși a numit „reformă”.
Această replică vine tocmai din partea celui care, în trecut, se prezenta drept campionul tăierilor bugetare și al eliminării risipei. Austeritatea, însă, pare a fi o regulă aplicabilă doar celor mulți: profesori, medici, elevi și studenți – nu și pentru aparatul politic supradimensionat care se autoprotejează de orice val de eficiență.
Cât „nu contează” două posturi de vicepremier?
Declarația lui Ilie Bolojan ignoră faptul că aceste două posturi „în plus” înseamnă:
- salarii brute de peste 20.000 lei/lună pentru fiecare vicepremier,
- personal angajat în cabinetele acestora,
- cheltuieli cu transportul, paza, consilierii și diurnele.
La o estimare minimală, vorbim despre sute de mii de euro anual, bani publici risipiți fără justificare, într-un moment în care statul spune că „nu mai are” pentru burse, pentru investiții în spitale sau pentru respectarea contractelor colective din Educație.
Dubla măsură: un „obicei” politic păgubos
Este aceeași ipocrizie pe care românii au văzut-o ani la rând: când vine vorba de cetățeni, li se cere „răbdare”, „înțelegere” și „sacrificii”. Când vine vorba de funcționari de partid, li se oferă funcții noi, structuri paralele, poziții inventate.
Ilie Bolojan nu este un novice în administrație. Tocmai de aceea, afirmația sa nu e doar o gafă de moment, ci o alegere cinică: să minimalizezi risipa atunci când tu o coordonezi.
Reformă de vitrină, sistem de privilegii în spate
Românii nu cer imposibilul. Nu cer minuni, ci coerență și decență. Dacă statul e într-o criză bugetară reală, atunci e firesc să înceapă prin a-și reduce propria grăsime instituțională. Să dea exemplu de la vârf, nu să-și apere sinecurile cu replici arogante.
Când bursele elevilor sunt tăiate, când profesorii și medicii sunt puși să aștepte „perioade mai bune”, iar micii antreprenori sunt sufocați cu controale și taxe, să adaugi două posturi în plus în fruntea Guvernului nu e o simplă eroare. E o insultă.
Ilie Bolojan ar trebui să-și reamintească un lucru simplu: încrederea se câștigă greu și se pierde repede. Iar fiecare post inventat, fiecare salariu de lux nemeritat și fiecare replică cinică se adaugă la factura unei clase politice care uită că lucrează din banii românilor, nu în ciuda lor.
