Control la pachet: „Premier Edition”
Premierul Ilie Bolojan pare să fi inventat noul combo instituțional: guvernare + viceguvernare + control al controlului. După eliberarea din funcție, la 2 iulie 2025, a șefului Corpului de Control al Primului-Ministru, Adrian Nicușor Nica, și publicarea deciziei în Monitorul Oficial, postamentul a rămas… fără ocupant. Ba chiar, potrivit deciziei, s-a desființat și postul. Practic, România are control administrativ cu pilot automat și „monitorizare” a investițiilor publice cu sonorul dat pe mute.
„Îmbunătățirea activității”, varianta minimalistă
Motivația deciziei vorbește despre „îmbunătățirea activității” Corpului de Control. În practică, „îmbunătățirea” arată așa:
- Fără șef la Corpul de Control;
- Fără post de șef (ca să nu mai avem dileme);
- Cu obligații uriașe rămase în aer: verificarea investițiilor publice, monitorizarea ministerelor și a instituțiilor din subordinea Guvernului, până la regii și companii de stat.
Pe scurt, upgrade-ul promite „stabilitate”, doar că pe modul screensaver.
Administrație „hands-on”: mâna e tot a șefului
Cum România e țara improvizațiilor elegante, nu e exclus ca premierul să-și treacă, neoficial, și atribuțiile de „ochi și urechi” peste ministere. Dacă tot e „3-în-1”, de ce nu și „4-în-1”? Următorul pas logic ar fi o aplicație: „Control-as-a-Service”, cu abonament lunar și raportări în cloud. Bonus: notificări push când apare câte o achiziție dubioasă.
Între timp, investițiile curg… pe unde apucă
Corpul de Control avea (are?) misiunea să urmărească proiectele de investiții finanțate din bugetul de stat la nivel central și local. Fără șef, fără structură clară și fără un calendar, controalele devin voluntariat instituțional:
- Achiziții cu prețuri „creative”? Se rezolvă la cald, cu „vă sunăm noi!”.
- Șantiere întârziate? „Se lucrează intens la proceduri.”
- Raportări publice? „În curând”—o măsură de timp inventată în administrație, între ieri și niciodată.
„Checklist” pentru guvernarea în regim multitasking
Ca să nu zicem că doar criticăm, iată lista minimală care ar readuce normalul în normalitate:
- Reinstituiți postul și numiți un șef al Corpului de Control printr-o procedură clară.
- Publicați planul de controale trimestrial, cu priorități și criterii (riscuri, sume, impact).
- Rapoarte la vedere: concluzii, măsuri dispuse și termene pentru fiecare instituție verificată.
- Transparență pe investiții: top 20 proiecte cu risc (costuri, întârzieri, rezerve de preț).
- Follow-up obligatoriu: reveniți după 90 de zile—s-au remediat problemele sau nu?
De ce contează: banii sunt ai publicului, nu ai „combo-ului”
Corpul de Control nu e un moft birocratic; este singura barieră instituțională dintre banii publici și risipa cu panglică. Fără cap, fără dantură, fără mușcătură—rămâne doar un zâmbet de PR și o listă de „intenții”.
Concluzie: România nu e un open-space fără șef de tură
Poți face economie la multe lucruri, dar nu la controlul celor care cheltuiesc bani publici. Când premierul e și vicepremier, și „șef neoficial de control”, instituțiile capătă acea strălucire de open-space în care toți lucrează la „ceva”, dar nimeni nu răspunde pentru „tot”.
Dacă „îmbunătățirea activității” înseamnă desființarea postului-cheie, poate că a venit timpul să scoatem administrarea din zona glumelor bune și să o punem la locul ei: la muncă, pe factură și pe rezultat.
